Sari la conținut

Emil Hurezeanu, ambasadorul român la Berlin: «Româncele şi românii au drepturi câştigate, nu primesc o favoare să lucreze şi să trăiască în Germania»

03/04/2020 11:47 - ACTUALIZAT 16/11/2020 11:50

Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, a vorbit despre românii din Germania și cum sunt ei afectați de pandemie, într-un interviu acordat Ziare.com.

Domnule ambasador, cât de afectată e comunitatea de români din Germania? Se va modifica şi statutul imigrantului în vreun fel, după această criză?

«Comunitatea românească din Germania – între 700.000 şi 800.000 de persoane – este cea mai numeroasă diaspora a unei ţări UE în această ţară şi, în general, foarte bine integrată. Când au joburi sigure, oamenii sunt asiguraţi medical şi social în cele mai bune condiţii.

Sunt, desigur, şi români care şi-au pierdut locul de muncă, n-au avut sau nu mai au asigurări medicale, au lucrat la negru etc. Ei vor să se întoarcă, mulţi au şi făcut-o. Aici există o infrastructură umanitară şi de caritate puternică şi extinsă care-i ajută, după posibilităţi.

În ceea ce ne priveşte, le facilitam contactele necesare cu autorităţile germane şi române, eventuala reîntoarcere acasă, le rezolvăm în regim de urgenţă nevoile consulare: paşapoarte noi, certificate de naştere etc.

Avem o platformă, prin intermediul MAE, foarte ingenioasă, care asigură legăturile diasporei mondiale cu ţara, dar şi reţele de ajutorare şi informare împreună cu Mitropolia Ortodoxă din Germania (110 parohii) şi reţelele profesionale ale medicilor români din Germania – cei mai numeroşi medici străini în această ţară.

Contribuim, de asemenea, la perfectarea sau grăbirea unor livrări de instrumente medicale din Germania sau via Germania spre România.

E posibl că anumite accente ale globalizării radicale – lanţul de producţie şi aprovizionare care, de exemplu, face că 75% din substanţa activă a medicamentelor din UE să fie produse în China şi India etc. – să fie revizuite.

Românii din Germania nu sunt imigranți sau refugiaţi căzuţi pe capul cuiva, ci cetăţeni europeni cu dreptul de a trăi, munci şi călători în interiorul UE.

În măsura în care firmele germane de calibru au creat 300.000 de locuri de muncă în România şi avem o relaţie comercială bilaterală de 36 de miliarde în fiecare an (cu Italia 15 miliarde, cu Franţa 8 miliarde), româncele şi românii au drepturi câştigate, nu primesc o favoare să lucreze şi să trăiască în Germania, la rândul lor.

De altfel, e nevoie de ei pe această piaţă.

Miile de doctori români din Germania sunt miile de doctori români care ne lipsesc nouă. Nu e o judecată de valoare, ci de constatare.»