Daniela Reim este din 2013 consilier la centrul de consiliere pentru muncitorii mobili din Oldenburg. Originară din Iaşi, profesoara de profesie, este în Germania din 1999. După mai multe specializări, ne spune că a ales benevol acest loc de muncă. I-am solicitat mai multe detalii despre muncitorii neplătiţi de la Oldenburg şi despre riscurile muncii ca persoane fizice autorizate (Gewerbeanmeldung).
Daniela Reim (stânga), alături de colega sa din Bulgaria, Mariya Krumova
Plătiţi cu 1,80 euro pe oră! Români exploataţi pe şantiere din Germania, intervine comisarul pentru lucrători mobili
Daniela Reim, citim despre un român plătit cu 1,80 euro pe oră. Nu este valabil şi pentru români salariul minim de 8,50 euro pe oră intrat de curând în vigoare?
«Salariul minim pe economie în domeniul construcţiilor în Germania, conform tarifului concordat cu sindicatul din construcţii din Germania (IG BAU) este de 11,10 € pe oră brut. Acest lucru însă nu este valabil dacă se lucrează ca persoana fizică autorizată, deci cu Gewerbe.»
Care este situaţia celor zece români care au au fost plătiţi cu sume derizorii pentru munca lor? Cum au ajuns în această situaţie?
«Celor 10 români din Oldenburg le-a fost promis de un şef român un salariu de 1300 € şi cazare gratuită. Ilegalitatea aici constă în faptul că deşi cu Gewerbe au avut un salariu fix, ei nici măcar nu s-au prezentat personal să-şi facă documentele de Gewerbe la primărie, ci şeful lor român a facut Gewerbe numai cu o copie după buletinele lor.»
Cât de extins credeţi că este fenomenul? Aţi mai aflat şi de alte cazuri în zona dvs.? Presa germană a scris şi în trecut despre români exploataţi.
«Din păcate cazul din Oldenburg nu este singular. În Octombrie 2013 a fost o situaţie similară când 8 români au lucrat pe şantierul Universităţii din oraşul Osnabrück, tot cu Gewerbe şi au fost pur şi simplu lăsaţi să facă foamea de şeful român. Mulţi români însă mi-au relatat că pentru ei în construcţii cu Gewerbe ar fi singura posibilitate de a lucra în Germania.»
Tehnic, ce înseamnă să munceşti cu „Gewerbe Anmeldung”, ce taxe sunt de plătit şi ce riscă cei care nu plătesc aceste taxe la statul german?
«Dacă lucrezi în Germania cu Gewerbe, înseamnă, printre altele să-ţi organizezi tu personal toate asigurările, tu îţi cauţi clienţii, tu îţi scrii facturile, foloseşti materialele tale şi ai nevoie de un contabil (Steuerberater) care să raporteze la fisc situaţia ta contabilă. Dacă statul german constată că statutul de Gewerbe a fost numai mascat (Scheinselbständigkeit) se riscă să se plăteasca amenzi foarte dure. Iar românii care au lucrat cu Gewerbe, dar au crezut că a fost un contract de muncă normal, riscă să plătească impozitele la statul german, în funcţie de ce a fost declarat la fisc, uneori se ajunge la sume foarte mari, şi după ani de zile este valabil acest lucru.»
Când te înregistrezi ca independent (Gewerbeanmeldung), dar de fapt lucrezi ca angajat, riști să ai foarte mult de plătit
Cum se pot proteja românii şi lucrătorii străini, în general, de astfel de situaţii?
«Singura protecţie este să refuzi din start această formă de lucru cu Gewerbe, te va scuti de multe neplăceri. Mai bine mai aştepţi până primeşti o ofertă serioasă de lucru. Dacă vrei într-adevăr să lucrezi cu Gewerbe, trebuie să te informezi de la început ce drepturi şi ce obligaţii ai în Germania. »
Cum se numeşte Instituţia unde lucraţi şi cum urmăreşte respectarea legalităţii şi a drepturilor la locurile de muncă?
«Noi suntem un centru de consiliere care este finanţat de Ministerul Muncii şi Transportului din Landul Saxonia Inferioară, din acest motiv serviciile noastre sunt gratuite. Din păcate timpul nu ne permite să răspundem tuturor solicitărilor românilor din întreaga Germanie, ci numai celor din landul Saxonia Inferioară. Colaborăm foarte strâns cu sindicatele din zonă, cu Zoll-ul, cu primăriile şi cu instituţiile autorizate din zonă. Ne deplasăm şi la faţa locului, respectiv la domiciliul unde locuiesc cei care au probleme şi apelează la serviciile noastre.
În landul Saxonia Inferioară cele mai multe probleme sunt în abatoare şi în şantierele navale, în special cu românii care sunt detaşaţi în Germania şi cărora li se încalcă foarte multe drepturi, printre care dreptul la concediu de odihnă plătit, dreptul la concediu medical plătit, mulţi dintre ei nu au asigurare medicală, fac foarte multe ore suplimentare fără să fie plătite,li se aplică tot felul de amenzi, sunt obligaţi să meargă bolnavi la lucru, deşi ei au concediu medical, etc.»
Ce poate face un muncitor român aflat într-o situaţie de exploatare în Germania? Pe cine ar putea să contacteze, eventual în limba română?
«Românii din Germania pot găsi ajutor la centrele de consiliere de la proiectul “Faire Mobilität” (www.faire-mobilitaet.de/ro). Românii din landul Saxonia Inferioară, la centrul pentru muncitori mobili din Oldenburg (www.mobile-beschaeftigte-niedersachsen.de). Bineînţeles ajutor se poate găsi şi la societăţile caritabile Caritas şi Diakonie care au birouri de consultanţă pentru migranţi. Important este ca romanii să nu mai “înghită” aici tot felul de abuzuri şi să ceară ajutor, indiferent unde: la sindicate, la poliţie, la Zoll, la tribunal, etc. Se profită foarte mult de faptul că românii nu ştiu limba germană.»
Care este percepţia dvs., vin mai mulţi români în Germania la muncă sau fluxul începe să scadă?
«Constat că încă mai vin foarte mulţi români în Germania. Lipsa de perspective şi şomajul ridicat în România îi împing pur şi simplu să vină în Germania la lucru. Nu vin numai românii din România, ci vin şi români care ani de zile au lucrat în Spania sau în Italia. Mulţi doresc să îşi aducă familia, se lovesc însă de marea problemă a locuinţelor aici, este foarte greu ca român să îţi găseşti o locuinţă, există foarte multe prejudecăţi şi mai ales că românilor li se oferă de regulă numai contracte de muncă pe 6 luni sau un an, care nu prezintă nici un fel de garanţie pentru firmele imobiliare sau pentru proprietarii de case.»
Sorin Cehan