Emil Pantovici este un tânăr de 21 de ani care a ales să-și încerce norocul „afară” la scurt timp de la încheierea socotelilor cu școala, convins fiind că România nu are să-i ofere prea multe din punct de vedere profesional. A riscat și a câștigat. După aproape doi ani de livrat pachete, și-a dat seama că poate mai mult, iar acum este consilier vânzări la o reprezentanță auto din Heilbronn.
De ce ați ales să plecați din România?
«Din cauza haosului, dar și pentru că o parte din familie locuia deja în Germania.»
Care sunt problemele de care v-ați lovit dumneavoastră, ca tânăr, în țară? Dați-mi câteva exemple…
«Complicațile privind respectarea sistemului (birocrația), taxele exagerate. Am avut chiar și o mică afacere cu piese auto în România, dar am renunțat la ea din cauza sistemului politic și a taxelor abuzive percepute de către statul român. Am început să muncesc de la vârsta de 15 ani, în amenajări interioare, domeniu în care am activat până la vârsta de 18 ani, iar apoi am fost consultant vânzări în magazinul Dedeman din Arad.»
Care a fost primul job în Germania?
«Primul loc de muncă a fost la Hermes, unde am fost curier, aproximativ doi ani. La început este puțin mai greu, dar este nevoie de ambiție și de puțină orientare pentru a face față. În perioada sărbătorilor este foarte greu, din cauza triplării comenzilor și a reducerii numărului de șoferi. Nu m-am simțit însă niciodată discriminat în toată această perioadă, din contră, am fost apreciat mereu de către șefi și clienți. Probabil asta m-a motivat să-mi doresc să evoluez profesional.»
În prezent lucrați la o reprezentanță auto, unde ocupați un post de consultant vânzări. Cum și când ați ajuns să lucrați în acest domeniu?
«Lucrez în parteneriat cu Autohaus Guist, firma aparține domnului Werner Guist, născut în România, la Sibiu. În anul 2016 am achiziționat un autoturism de la această firmă și am fost foarte mulțumit de condițiile de finanțare și de colaborarea ulterioară, așa că am considerat că este bine să să ajut și alți români să beneficieze de serviciile acestei firme.
Atribuțiile mele sunt: cumpărarea de mașini, atragerea clienților cu oferte cât mai bune și interesante, vânzarea și finantarea autovehiculelor, pregătirea și verificarea mașinilor pentru livrare (service, inspecție nouă, tehnic și estetic). Pentru a pătrunde în acest domeniu, nu este nevoie să îndeplinești condiții speciale, ci este foarte important, ca în orice alt domeniu, să-ți faci treaba cu drag. Este frumos atunci când îți privești clienții mulțumiți și fericiți. Ma ocup atât de clienții români, cât și de nemți și alte naționalități. În procente vorbind, 70% dintre clienții mei sunt români, 15% sunt nemți, iar 15% alte naționalități (turci, bulgari, greci, maghiari, ruși, polonezi).»
Puteți face un profil al clientului român comparativ cu clientul neamț? Și care sunt cei mai dificili clienți în general?
«Nu aș putea spune că există o mare diferență, în mare parte știu de la început ce-și doresc, dar se lasă îndrumați și de noi, pentru că nu gândim doar să vindem o mașină, luam în calcul și posibilitățile clientului, pentru a nu-i îngreuna situația financiară pe parcursul finanțării. Cei mai dificili clienți cu care am avut de-a face au fost cei cu un venit minimal, pentru că își doreau ceva ce nu puteau să întrețină.»
De ce credeti că-și doresc mașini mai scumpe decât își pot permite? Am întâlnit români care ajunseseră să aibă câte două joburi și să depună eforturi epuizante doar pentru a-și putea achita ratele la mașină.
«În principiu cred că este vorba doar de un moft personal, dar în final aceste mofturi aduc mari greutăți. Cunosc un caz al unui client finanțat de o companie auto de renume, în care clientul câștigă un salariu net de 1.150 euro lunar, iar firma respectivă a finanțat o mașină de 54.000 euro, fără avans, cu o rată lunară de aproximativ 600 euro. Nici acum nu-mi pot explica cum a reușit finanțarea, văzând contractul cu ochii mei.»
Se câștigă bine de pe urma acestei meserii?
«Da, se câștigă destul de bine, depinde pentru ce firmă lucrezi.»
Acasă cât de des mai mergeți?
«Nu merg foarte des, ci doar dacă intervin probleme personale. Momentan nu mă gândesc la revenirea în România, mă simt mai apreciat și mai respectat aici. Și mult mai liniștit față de cum eram în țară.»
Cum ar trebui să arate România, ce ar trebui schimbat în primul rând, ca tinerii precum dumneavoastră să-și dorească să revină și să-și întemeieze o familie acolo?
«O întrebare foarte grea pentru mine… În primul rând, cred că ar trebui schimbată mentalitatea noastră, a românilor, să uităm de expresia: „Mai rău să nu fie!”.»
În Germania există ceva ce nu vă place?
«Ceea ce nu-mi place aici este faptul că am văzut și cunosc mulți români care nu se ajută între ei. Părerea mea este că ar trebui să fim mai uniți, pentru că suntem toți același neam.»
Un sfat pentru tinerii care aleg să plece din țară înainte de a-și încerca norocul pe piața muncii din România?
«Să-și termine anumite specializări în domeniul în care-și doresc să profeseze, pentru că în Germania sunt recunoscute studiile din România. Și un curs de limbă germană este foarte important.»
Mihaela Zamfirache
Claudia Weinberg (Servicii pentru românii din Germania): «În general, românii sunt bine pregătiţi»