Sari la conținut

Mulţi români au probleme în Germania, pentru că semnează documente în limba germană fără să ştie ce semnează

27/11/2014 12:10

Michaela Braun-Noviello, născută la Baia Mare, a studiat dreptul la Bucureşti, Viena şi Heidelberg. Are un birou la Heidelberg şi este înscrisă la barouri din Germania şi România.

Acum are propriul său cabinet de avocatură la Heidelberg, din ianuarie 2014, desprins dupa cinci ani de colaborare cu un coleg german.

Michaela Braun-Noviello a studiat dreptul între 1991 şi 1995 la Universitatea Bucureşti. Şi-a început cariera ca procuror la sectorul 5 Bucureşti, iar în 2006 a dat examen de intrare în baroul Bucureşti. Avea drumul deschis în carieră, dar din motive personale a plecat din România în 1997, anul în care s-a înscris la Facultatea de Drept din Viena, pe care a absolvit-o în 2001.

„Nu mi-a fost recunoscută diploma din România, mi s-au recunoscut doar materii secundare, cum ar fi Psihologia sau Sociologia Judiciară”.

O perioadă a lucrat în domeniul bancar, apoi în 2003 s-a mutat în Germania, după căsătorie. Aici a facut, la Heidelberg, al treilea stagiu de cursuri universitare. În spaţiul german se aplică dreptul german, care are câteva deosebiri esenţiale faţă de dreptul din alte state.

S-a specializat în drept comercial, dar în acelaşi timp se ocupă de cauze penale. Reprezintă clienţi atât în Germania, cât şi în România:

„În activitatea din România, am mai mulţi clienţi firme germane, pe drept comercial, afaceri româno-germane. Apoi sunt persoane private, în special cu procese legate de moşteniri. În Germania în schimb am mulţi clienţi români care au cauze penale, în general judecaţi pentru furturi, tâlhării, înşelăciuni, mai puţin infracţiuni cu violenţă. Mai toţi provin din straturi sociale cu greutăţi în România.”

Michaela Braun-Noviello spune că, făcând o comparaţie cu Justiţia din România, sistemul din Germania funcţionează mai bine, se poate respecta procedura şi lucrurile merg relativ mai bine.

„Procesele se desfăşoară corect şi cu celeritate, pentru că există şi infrastructura necesară şi există o experienţă de ani de zile, există o cultură germană, care noua ne lipseşte puţin, oamenii fac sistemul. În România în schimb nu prea funcţionează sistemul, instanţele sau colegii nu răspund, nu primim citaţii, nu sunt îndeplinite condiţiile de formă a procedurii, pentru că şi personalul e foarte redus.”

Multe din cauzele de care se ocupă privesc şi dreptul muncii, sunt mulţi români care au probleme cu angajatorii, în primul rând pentru că semnează documente în limba germană fără să ştie limba şi nu ştiu ce semnează.

„Am foarte mulţi mandanţi care nu ştiu ce semnează. Ei cred că semnează un contract de muncă, dar au semnat deschidere de autorizaţie de persoană autorizată (Gewerbeanmeldung).

Sunt foarte mulţi care au lucrat având un statut de angajaţi, dar în acte erau pe cont propriu. Şi după ani de zile încep să le vină scrisori de la Fisc pentru plata impozitelor din urmă. Ei nu înţeleg de ce au fost lăsaţi 5-6 ani de zile să lucreze, apoi vin cei de la Finanţe.

Există acum o brigadă format din foştii angajaţi de la Vamă redistribuiţi, care a preluat cercetarea penală în cauzele privind munca la negru. Sunt spaima micilor întreprinzători. Vin în controale inopinate, pe şantiere, şi dau de muncitori care în fapt sunt angajaţi, dar au hârtii de PFA, nu au asigurări sociale plătite, impozite… Începe urmărirea penală pentru angajator şi dacă se constată că aceste persoane au fost în fapt angajaţi, nu au de plătit nimic. Dar dacă angajaţii ştiau, pot şi ei să fie amendaţi şi pedepsiţi.

Cei care au avut societăţi fără să ştie şi nu au ştiut ce au de plătit şi că au de plătit, nu pot invoca necunoaşterea legii. Unii şi-au construit o viaţă, şi-au luat case care sunt acum confiscate şi le rămân copiii pe drumuri. Pentru că au semnat tot felul de documente şi nu s-au interesat ce semnează.”

Mai există o categorie de români care s-au specializat într-o anumită infracţiune: să aducă alţi români din România şi să facă actele în numele lor.

„Debicei intermediarii sunt cunoscuţi numai după prenume, am avut persoane care au plătit la un astfel de intermediar 200 de euro. Intermediarul a adus între 500 si 800 de persoane, vă daţi seama ce comision încasează…

Intermediarii se folosesc de aceste persoane care nu se interesează, iar când încep problemele, dispar. Cum se poate să lucrezi trei ani de zile cu un anume „Paul” şi apoi să nu ştii cine e…

Sfatul meu este că dacă cineva se oferă să vă rezolve cu acte si hârtii, atunci cel puţin să ştiţi cine e persoana, cu numele întreg, să vă asiguraţi că numele e adevărat, unde locuieşte, unde lucrează.”

Deşi locuieşte de atât timp în străinătate, Michaela are numai cetăţenie română.

„Merg foarte des în România, urmăresc ce se întâmplă. Abia aştept să merg de Crăciun. Mă simt acasă şi aici şi în România. Soţul meu este italian, copiii vorbesc germană, italiană şi română şi vreau să se simtă acasă oriunde.”

Sunt câteva lucruri care o dezamăgesc în România:

„Văd actualităţile din ţara şi îmi dau seama că sunt foarte multe lucruri care se pot schimba, trebuie doar găsite persoanele care să vrea să schimbe ceva. Poporul român e maleabil, dar nu există oamenii care să-l înveţe.

N-ar fi rău ca în anumite lucruri să fim mai nemţi, este o chestiune de prezentare a unui produs, de marketing.

Mă întâlnesc în ţară cu oameni foarte culţi, care nu mi se uită în ochi. Românul este foarte timid, mai ales faţă de cei care vin din altă parte. Au un complex faţă de cei care vin din altă parte, au senzaţia că toţi îi critică, că nu se prezintă destul de hine. Ei nu ştiu că străinii au un marketing personal mult mai bun.

Ştiu să se prezinte. Eu cred că dacă ar avea un marketing personal mai bun, mulţi români ar face faţă cu brio oricărei situaţii.”

Sorin Cehan

CONTACT:
Michaela Braun Noviello
[email protected]
www.europe-lawyers.eu