Fenomenul migrației din sud-estul Europei continuă să tensioneze administrațiile locale din Germania. Într-un context în care dreptul de liberă circulație în UE este garantat, autoritățile dintr-un mare oraș german spun că tot mai mulți cetățeni români și bulgari nu îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de acest statut. În centrul dezbaterii se află orașul Duisburg, unde administrația locală a intensificat controalele privind respectarea legislației europene în materie de liberă circulație.
Datele oficiale pentru 2025 arată o creștere fără precedent a deciziilor prin care se constată pierderea dreptului de ședere. Potrivit cifrelor pentru anul trecut, Oficiul pentru Străini din Duisburg a constatat de 553 de ori pierderea dreptului de liberă circulație, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată în oraș. Comparativ, în 2024 au fost 166 de cazuri, iar în 2023 doar 96.
Primarul orașului, Sören Link (SPD), susține că mulți dintre bulgarii și românii stabiliți la Duisburg nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, deoarece nu se pot întreține fără sprijin social din cauza nivelului redus de educație și calificare.
Citiți și: Migrația sărăciei, sensibilă la controalele autorităților: numărul românilor din Duisburg scade pentru prima dată în ultimul deceniu
O restrângere a dreptului la liberă circulație poate fi decisă doar la nivel național sau european. Deși co-președinta SPD și ministrul Muncii, Bärbel Bas, a anunțat în campania electorală locală din 2025 intenția de a înăspri legislația, modificările nu au fost încă adoptate.
Totuși, autoritățile locale pot constata individual pierderea dreptului de ședere atunci când condițiile nu mai sunt îndeplinite – de exemplu, dacă persoana nu desfășoară o activitate profesională reală și constantă. Oficiile municipale au o marjă de apreciere în aplicarea prevederilor din Legea privind libera circulație a cetățenilor UE.
Comparativ cu alte orașe mari din landul Renania de Nord-Westfalia, cifrele sunt variabile. În 2025, în Gelsenkirchen s-au înregistrat 506 astfel de decizii, în Dortmund 116, iar în Hagen doar 3. Autoritățile subliniază însă că în Duisburg trăiește un număr semnificativ mai mare de persoane dependente de sprijin social, ceea ce explică diferențele.
„Sub pretextul libertății de circulație”
Primarul Sören Link critică de ani de zile ceea ce numește abuz al dreptului de liberă circulație. Într-un interviu acordat pentru WAZ în 2025, el declara: „Nu poate fi ca oamenii să vină în Germania sub pretextul libertății de circulație a lucrătorilor, dar în realitate să nu fie deloc lucrători, ci – dacă este cazul – să fie angajați marginal și să își obțină restul veniturilor din prestații sociale.”
Într-o declarație pentru publicația Die Welt, acesta a adăugat: „Oamenii lucrează, de exemplu, cinci ore pe lună pentru a ajunge la un venit lunar de 175 de euro. De la acest prag minim de venit au dreptul la prestații sociale suplimentare. Pe acestea le urmăresc. Pentru o familie cu șase membri, suma ajunge rapid la 2.700 de euro pe lună.”
Autoritățile locale explică faptul că verificările pot fi făcute doar în cazuri justificate. În Duisburg, deciziile au rezultat din „verificări individuale declanșate de situații concrete, inclusiv acțiuni speciale ministeriale, controale vamale, arestări, informări din partea instituțiilor care acordă prestații sociale, precum și controale proprii”, potrivit purtătorului de cuvânt al orașului, Christoph Witte.
Nu fiecare decizie privind pierderea dreptului de ședere este legată de primirea sau abuzul de prestații sociale, subliniază acesta. Totuși, efectele sunt severe.
Obligația de a părăsi țara și suspendarea ajutoarelor
Fiecare constatare a pierderii dreptului de intrare și ședere este însoțită de o „solicitare de părăsire a țării cu amenințarea expulzării”, explică Witte. „Conform reglementărilor legale privind libera circulație, există obligația de a părăsi țara în termen de o lună de la comunicarea deciziei.”
Serviciul municipal verifică prin sondaj dacă persoanele vizate au plecat. Cei care nu se conformează riscă expulzarea. Între 2014 și 2024, orașul a inițiat 96 de proceduri de expulzare.
Un efect major al unei decizii definitive este pierderea dreptului la prestații sociale conform Codului Social german (SGB II). Oficiul pentru Străini informează Jobcenter-ul, care oprește imediat plata ajutoarelor, inclusiv pentru membrii de familie aflați în întreținere.
La finalul anului 2025, în Duisburg, 7.935 de cetățeni bulgari primeau Bürgergeld (venitul minim garantat), dintre care 5.167 erau apți de muncă. Aproximativ jumătate dintre cei aproape 16.000 de bulgari înregistrați în oraș beneficiau astfel de ajutor social. În rândul celor circa 9.700 de români, procentul era mai mic: 3.087 primeau Bürgergeld, adică aproximativ 31,8%, dintre care 1.538 apți de muncă. Prin comparație, dintre cei aproape 11.000 de sirieni din oraș, 6.804 (62,5%) beneficiau de ajutor social în iulie 2024.
La nivel național, cetățenii români și bulgari reprezintă o forță de muncă importantă în Germania. Rata lor de ocupare a crescut constant, ajungând în 2021 la 67%, aproape de nivelul populației germane (69%). Autoritățile și cercetătorii subliniază însă că fenomenul migrației sărăciei – în special în cazul unor comunități de romi din Bulgaria și România – afectează doar un număr restrâns de municipalități, în special din NRW.
Cercetători ai Universității Duisburg-Essen au criticat în 2024 faptul că accesul migranților la piața muncii reglementate este blocat, în timp ce anumite companii multinaționale și furnizori locali ar beneficia de menținerea acestora într-o zonă gri a economiei.