Farmacistă de profesie, a avut curajul şi energia de a o lua de două ori de la zero. A lăsat două joburi bine plătite în Galaţi şi a plecat în Germania, fără să ştie vreo boabă nemţeşte. A învăţat limba, şi-a obţinut certificatul de liberă practică şi, din practiciană neplătită, a devenit angajata unei farmacii, un job unde s-ar întoarce oricând. Şi spunem că s-ar întoarce pentru că, între timp, a plecat în Marea Britanie, luând-o iar de la zero, relatează Viața Liberă. De ce toate astea? Pentru a-şi urma inima! Merită să-i aflaţi povestea Georgianei Lupu.
Galaţi – Iaşi – Bucureşti – München
Georgiana a absolvit Farmacia, în cadrul Universităţii „Carol Davila” din Bucureşti. Primii trei ani a fost studentă la Iaşi, iar alţi doi în Bucureşti, unde şi-a susţinut licenţa. De ce s-a transferat? Pentru a fi alături de partenerul ei: sufletul ei pereche, o poveste de iubire pe care o scriu împreună din 2002, de când erau colegi de clasă în liceu. Şi tot inima şi-a urmat-o când i s-a alăturat în Germania, acolo unde el a fost student.
„Am lucrat ca farmacistă în Galaţi aproximativ un an şi jumătate, moment în care soţul meu (ne căsătorisem între timp), care lucra în acel moment în München, a zis că e timpul ca viaţa noastră să meargă pe acelaşi făgaş. Când am plecat în Germania, nu ştiam deloc limba germană, aşa că a trebuit să merg la cursuri de germană. Plecasem de acasă unde aveam în acel moment două joburi, lucram efectiv toata ziua. Câştigam destul de bine, din punct de vedere financiar nu mă puteam plânge. Dar cum sufletul meu pereche era în altă parte, fără ezitare am lăsat toate astea în urmă şi am pornit de la zero”, ne-a spus Georgiana.
De la practiciană la angajată
La scut timp după ce a ajuns la München, s-au mutat într-o localitate mică, în nordul Germaniei. De la oraş la sat, cam aşa a fost diferenţa! Pentru că acolo nu exista un curs de germană la nivelul dorit, Georgiana a făcut naveta cu trenul zilnic, până la absolvire, şi a obţinut certificatul mult-dorit în urma examenului. Acesta avea să completeze un dosar stufos, pe baza căruia a obţinut certificatul de liberă practică pentru a profesa ca farmacistă.
„Am aplicat pentru o practică neplătită. Farmacista, care era şi proprietara farmaciei respective – în Germania doar farmaciştii deţin farmacii, lege cu care a cochetat şi România, la un moment dat, dar fără succes – mi-a spus din start că nu are nevoie de farmacist, însă îmi poate oferi această practică neplătită. În aceste condiţii, am acceptat, totuşi cu bucurie. Tot ce îmi doream era să învăţ, iar din cărţi nu era suficient. Nu mi-am făcut speranţe că o să primesc o slujba în acea farmacie. Însă, spre marea mea bucurie, am fost foarte bine primită, atât de bine că nu am mai plecat. Mi-a oferit un job. L-aş fi avut şi astăzi, dacă nu ne-am fi decis să plecăm temporar în Anglia, datorită serviciului soţului meu. Încă ţin legătura cu colegele mele, cred că şi mâine, dacă m-aş întoarce, aş avea un loc acolo. Am fost ca o mică familie. Este drept, fără lipsă de modestie, că mi-am îndeplinit foarte bine atribuţiunile. Primind cu sinceritate şi deschidere feed-back constant de la şefa şi colegele mele”, ne-a mărturisit Georgiana. Profesional vorbind, a fost locul în care s-a simţit cel mai bine, motiv pentru care le simte lipsa colegelor.
Sută la sută mamă
„Venirea în Anglia însemna să o iau iarăşi de la zero”, îşi aminteşte Georgiana. De data asta, a fost o schimbare şi mai mare! „A fost momentul când ne-am gândit că ar fi minunat să ne întemeiem o familie. Ne doream enorm să avem un copil. Am rămas însărcinată şi asta a fost cea mai mare bucurie! M-am dedicat total „profesiei” de mama. 200 la sută”, ne-a spus Georgiana.
E drept, uneori are momente în care se gândeşte „oare cum ar fi fost să mă fi întors mai repede la job?”, dar e convinsă că, împreună cu soţul ei, a luat cea mai bună decizie: o pauză pe plan profesional pentru a se dedica familiei, copilului. „În esenţă, sunt însă foarte recunoscătoare că am posibilitatea să îmi cresc eu copilul, să fiu cu el acasă, să îşi trăiască primii ani din viata cu noi, părinţii. Sigur, majoritatea timpului cu mine, soţul meu muncind foarte mult, însă încercăm, pe cât posibil, să recupereze în weekend. Ca părinţi, am considerat că asta e cel mai potrivit pentru copil”, ne-a spus Georgiana.
„Cuibul din care ne-am luat zborul”
Am fost curioşi ce-o mai leagă pe gălăţeanca noastră de oraşul natal şi de România: „Eu sunt foarte ataşată de Galaţi, de România. Acolo sunt părinţii mei, e toată familia mea, sunt amintirile mele. Anii copilăriei mele, emoţiile începutul poveştii de iubire adolescentine, cu cel care urma să îmi devină soţ ani mai târziu, iar astăzi un tată minunat pentru fetiţa noastră. Dar, trecând peste amintiri, ele sunt cu mine, nu rămân în urmă, mă însoţesc pas cu pas… Deşi pentru noi trei, ca familie, acasă este acolo unde suntem noi, oriunde, important este să fim împreună. România e, însă, cuibul din care ne-am luat zborul”, ne-a spus Georgiana Lupu.
Cătălin Ciobanu, o poveste de succes în Germania: «Aşa am ajuns agent de asigurări la Nürnberg»