Dorul de meleagurile natale, de locurile în care şi-a petrecut copilăria şi l-au format ca om, l-au determinat pe Iosif Marin Mureşan, un român mutat în Germania de aproape 20 de ani, să readucă la viaţă o casă ţărănească veche.
Deşi a plecat din România în urmă cu aproape două decenii, Iosif Marin Muresan, 40 de ani, nu şi-a uitat niciodată rădăcinile. Din 2001 locuieşte în Germania, însă profită de fiecare vacanţă, oricât de mică ar fi ea, pentru a-şi vizita Hăşmaşul drag, satul tatălui şi al bunicii săi, satul de care se leagă fiecare amintire din copilăria lui.
Dragostea pe care o poartă acestor meleaguri l-a determinat, în urmă cu aproape trei ani, să achiziţioneze în centrul satului o casă veche, ţărănească, aflată în stare avansată de degradare.
„Locuind în Germania din anul 2001, m-a luat şi pe mine dorul de ţară, îndeosebi de satul copilăriei. M-a întristat să găsesc un Hăşmaş pustiit, cu atât mai mult cu cât mă leagă de el atâtea amintiri frumoase. Am descoperit, cu părere de rău, că în România, cele mai multe case vechi ori s-au degradat din cauză că nu au fost întreţinute corespunzător, ori au fost demolate. Un lucru foarte dezamăgitor, deoarece în acest fel noi, românii, ne ştergem propriile amintiri şi distrugem o bună parte din cultura noastră. În orice caz, este mai uşor pentru un român care locuieşte în străinătate şi al cărui dor de ţară, de locurile natale şi de locurile copilăriei este nespus de mare, să vada lucrul acesta şi să încerce să facă ceva pentru a-l opri”, mărturiseşte bărbatul.
Când se gândeşte la perioadele petrecute în copilărie în Hăşmaş, primele lucruri ce îi vin în minte îi au în centru pe bunicii lui. Şi-i aminteşte cât de bucuroşi erau când nepotul le bătea la uşă, şi cu câtă tristeţe îl petreceau până în stradă la finalul vacanţelor. „De multe ori ne spuneau cu atâta drag: «No haidaţi şi staţi aicea…»”, spune Iosif Mureşan. Îşi aminteşte şi de zilele fiebinţi de vară când mergea la scăldat în vale, de câte un şoarece care dădea târcoale prin pod, pe la cucuruz (porumb), de mămăliga cu lapte de bivoliţă sau de topala (tocăniţă) cu cârnat şi carne de porc, de muncile câmpului, de paturile înalte cu paie…
Pentru a alina dorul faţă de toate acestea, dar şi pentru a onora memoria bunicilor, a cumpărat, în 2015, casa fostului diac, o construcţie tradiţională, din cărămizi din lut, situată în centrul satului.
A botezat-o „Casa Naturală din Hăşmaş” şi, cu ajutorul unor meşteri pricepuţi din localitate, urmând sfaturile bătrânilor satului, a reabilitat-o şi i-a redat strălucirea şi farmecul de odinioară. I-a păstrat stilul şi toate elementele tradiţionale, autentice. Pentru tencuitul interior şi exterior au fost folosite aceleaşi materiale precum cele originale: lut, paie, balegă de cal, păr de capră sau cânepă. Recunoaşte că nu a fost o misiune uşoară, întrucât constructorii nu mai folosesc în prezent astfel de materiale: „Ne-am informat încoace şi încolo, sfaturi preţioase primind de la un bătrân din sat care a tencuit acum ani buni acelaşi imobil. Lucrările manuale cu lemn la prispă şi cele din interior au fost, de asemenea, executate de un consătean în vârstă, care, încă din tinereţe şi-a lăsat amprenta pe aproape fiecare casă din Hăşmaş”. A păstrat în exterior ferestrele vechi, cu tâmplăria de lemn, iar în interior a montat termopane cu sticlă dublă.
Citiți continuarea AICI