Cazul unui șofer de autobuz revenit din Germania a devenit simbolul frustrărilor trăite de mulți români care, după ani de muncă în străinătate, decid să se întoarcă acasă. Povestea sa, relatată pe Reddit, a strâns mii de reacții și comentarii, pentru că descrie fără menajamente șocul revenirii într-un sistem de muncă perceput ca lipsit de empatie. Pentru el, reîntoarcerea nu a însemnat liniște, ci regret aproape imediat.
Român întors din Germania: primul contact cu realitatea
Tânărul a lucrat ani la rând ca șofer de autobuz în Germania, într-un sistem unde regulile, siguranța și respectul pentru sănătatea angajatului erau clare. Întors în România, a început să lucreze pe curse interjudețene, tur-retur, într-un ritm solicitant. După doar câteva zile, spune că a simțit primele semne că decizia luată nu fusese una bună, iar diferențele dintre cele două sisteme au devenit rapid evidente.
Într-o dimineață, înainte de tură, starea lui de sănătate s-a deteriorat brusc: amețeli, dureri de cap și greață accentuată. Deși mai avea câteva ore până la începerea programului, a sunat la serviciu pentru a anunța că nu se simte în stare să conducă. Răspunsul primit de la patron a fost sec și lipsit de orice urmă de înțelegere, cerându-i să vină la muncă pentru că nu exista un înlocuitor.
Citiți și: Neamț stabilit în România: „Aici este curățenie și siguranță, în Germania nu ai curaj să ieși seara pe stradă”
Un episod care a declanșat regretul
Român întors din Germania – Șoferul a mers totuși la muncă, deși starea lui se agrava. Pe traseu, a ajuns să vomite în stații, sub privirile speriate ale călătorilor, și spune că avea senzația că își pierde cunoștința la volan. Experiența a fost umilitoare și periculoasă, atât pentru el, cât și pentru pasageri. Acest episod i-a confirmat rapid că regulile informale și presiunea pusă pe angajați sunt încă o realitate frecventă.
Citiți și: Acestea sunt afacerile cu care românii au dat lovitura în Germania
Comparând situația cu Germania, tânărul explică faptul că acolo putea anunța chiar și cu un minut înainte de începerea turei că nu poate veni la muncă, fără teama unor repercusiuni. Diferența de mentalitate l-a afectat profund, iar concluzia sa a fost dură: deși are familia și prietenii în România, nu se mai regăsește într-un sistem care ignoră complet sănătatea angajatului.
Experiențe similare ale altor români întorși
Povestea șoferului nu este una izolată. Alți români reveniți din străinătate vorbesc despre presiuni constante, lipsa respectului pentru timpul liber și sentimentul că sunt tratați ca simple cifre. Unul dintre ei povestește că era chemat la muncă din timpul liber, indiferent de starea în care se afla, doar pentru că firma nu avea suficient personal disponibil. „M-au chemat la muncă mahmur, din timpul meu liber, doar pentru că nu aveau oameni. Nici mort nu te lasă în pace, trebuie să vii la muncă, indiferent de situație. Sunt stăpâni de sclavi, iar tu ești doar un număr: te-ai îmbolnăvit, ești «pa»… vine altul în loc. Nu ești asigurat din niciun punct de vedere”.
Un alt exemplu vine din domeniul telecomunicațiilor, unde un tânăr afirmă că nu primea bonuri de masă și nu avea orele suplimentare plătite. Concediul anual era limitat, iar orice solicitare de timp liber era privită ca un inconvenient. Pentru mulți dintre cei reveniți, aceste experiențe întăresc ideea că diferența dintre Vest și România nu este doar una de salariu, ci de respect și predictibilitate.
Român întors din Germania – Siguranța și stresul zilnic, alte motive de nemulțumire
Pe lângă problemele legate de muncă, unii români reclamă un sentiment constant de nesiguranță. Un bărbat revenit recent spune că trăiește cu teama permanentă a accidentelor rutiere, a agresiunilor sau a altor pericole cotidiene. Această stare de alertă continuă contrastează puternic cu sentimentul de siguranță pe care îl aveau în țările occidentale.
El mai spune că a revenit cu speranța că lucrurile s-au schimbat, că digitalizarea și reformele au făcut viața mai ușoară. În schimb, realitatea l-a făcut să se simtă mai frustrat ca înainte de plecare, convins că, fără relații sau artificii financiare, este greu să ai o viață stabilă și lipsită de stres în România.
Sociologul Valentin Fulger explică faptul că mulți români se întorc animați de dorința de a începe o viață nouă sau o afacere, dar se lovesc rapid de bariere fiscale și administrative dure. Aceste realități îi determină, de multe ori, să plece din nou, deși intenția inițială era să rămână definitiv în țară. Dorința de „acasă” rămâne puternică, însă este adesea contrazisă de experiența concretă.