Muncesc din răsputeri, până la limita fizică a efortului, și totuși adesea câștigă mai puțin decât salariul minim. Datorită sezonierilor din Europa de Est, fructele și legumele sunt ieftine în Germania.
Un reportaj transmis de televiziunea germană BR – Bayerische Rundfunk – vorbește despre bătaia de joc la care sunt supuși românii în Germania.
Reportajul începe cu o tânără româncă care stă disperată în fața unei ferme de căpșuni și sparanghel din Saxonia Inferioară. Ea spune ferm: „Nu mă voi mai întoarce niciodată aici!”
Sezonul recoltelor nu s-a terminat încă, dar Ancuța vrea deja să plece acasă. Ca mulți dintre conaționalii ei, se simte înșelată la fermă. Ce s-a întâmplat?
În timp ce restricții de ieșire stricte se aplică în Germania din cauza coronavirusului, tânăra de 21 de ani urcă într-un avion în România.
Are o slujbă de culegător de căpșuni la o fermă din Saxonia Inferioară. Acest lucru pare tentant, deoarece în Germania se aplică salariul minim legal de 9,35 euro pe oră. În România este doar 2,81 euro.
Ca mulți români, Ancuța vine în mod regulat în Germania pentru a câștiga bani. Mamă singură, are nevoie de bani pentru fiica ei Maya, de cinci luni. A lăsat-o acasă cu bunica în România. Are inima grea. Dar nu are de ales: nu a avut niciodată un loc de muncă plătit acasă.
Însă o lună mai târziu, Ancuța vrea să părăsească ferma din Saxonia Inferioară cu alți 40 de români. Sunt nemulțumiți, nu și-au primit contractele de muncă și se tem că ferma nu le va plăti salarii suficiente. De aceea, au încetat să lucreze de câteva zile și își așteaptă banii.
Scene de genul acesta se desfășoară des. De aceea, sindicatele și-au înființat centre de consiliere. Aceștia informează lucrătorii străini sezonieri despre drepturile lor. „Mulți nu au auzit niciodată de salariul minim”, spune Oskar Brabanski de la centrul de consiliere „Mobilitatea echitabilă” al Confederației Sindicale Germane (DGB).
Împreună cu colegul său Marius Hanganu, merge pe câmpurile bavareze. Inopinat și spre nemulțumirea fermierilor. Marius vorbește română, Oskar poloneză. Pentru a lua legătura cu sezonierii, aceștia distribuie cărți de vizită. Nu este o muncă ușoară, pentru că sezonierii se tem de deducerile din salarii sau de concediere dacă vorbesc cu sindicaliști.
Dar unii încă îi contactează. Apoi, Marius și Oskar pot verifica contractele de muncă. În caz de încălcări, aceștia însoțesc lucrătorii la Tribunalul muncii. Oskar Brabanski explică: „Destul de des oamenii nu știu cu cine să contacteze și apoi acceptă mai puțin decât salariul minim pentru că nu vorbesc limba germană și nu își cunosc drepturile”.
Românii de la ferma din Saxonia Inferioară au acum și sprijin de la un centru de consiliere. Fermierul nu voia să le plătească două zile. Se pare că se teme că recolta va putrezi pe câmp fără niciun ajutor. Ba chiar îi amendează pe români dacă pleacă mai devreme.
Sindicalistul a informat autoritățile. FKS verifică respectarea salariului minim și vine la fermă pentru a copia documentele lucrătorilor de la fața locului. FKS va cerceta în săptămânile următoare.
Dezamăgire cu plata
Seara, lucrătorii români sunt chemați individual la biroul fermierului, unde urmează să le fie plătite salariile. Chiar și Ancuța, în vârstă de 21 de ani. Dar pleacă din birou uluită, cu un plic alb în mână. Din acesta scoate 315 euro – salariul rămas pentru patru săptămâni de muncă.
S-au dedus deja chiria pentru o cameră comună, un avans pentru mâncare și un tarif forfetar pentru zbor. Ancuța este suparata: „Nu este corect”. I se arată scurt fluturașul de plată pe scurt, care nu i-a fost dat. Majoritatea celorlalți primesc, de asemenea, salarii mult mai mici decât se așteptau și nu au fluturași.
Ancuta ar putea face în secret o poză cu fluturașul ei. Așa ar reieși clar că angajatorul a plătit o mică parte pe baza salariilor orare. Cea mai mare parte a muncii lor a fost însă plătită în funcție de salariile pentru lucrări la normă – cantitatea de căpșuni recoltată.
Ferma comunică: „Muncitorilor de recoltare li se plătesc salarii orare. Există, de asemenea, suplimente de performanță. (…) Nu există salarii pentru lucrări.”
Salariile la normă sunt permise în Germania, dar numai dacă se respectă salariul minim de 9,35 euro brut pe oră. Este dificil să înțelegem dacă acesta este cazul, deoarece orele de lucru nu sunt adesea documentate corect. Ancuta nu și-a notat orele.
Avocat de muncă: „Este ilegal”
În plus, contractul de muncă trebuie să specifice condițiile în care trebuie executată munca. Nu este cazul contractului de muncă al lui Ancuta.
Acolo se spune doar: „Detalii despre acest lucru vor fi publicate în companie pe panoul de anunțuri și în biroul personalului”.
O încălcare clară pentru avocatul muncii, Dieter Dankowski: „Nu este nevoie. Când lucrezi cu acorduri, trebuie să fie clar în ce condiții.”
Fermierul ignoră salariul de bază
O altă problemă: Contractul de muncă garantează Ancuței un salariu de bază de 1.122 de euro brut cu 120 de ore de muncă pe lună. După toate deducerile pentru cazare, masă și zboruri, Ancuta ar fi trebuit să primească cel puțin 542 de euro. În schimb, ea a fost plătită doar 315 de euro. Deci, aparent, fermierul ignoră salariul de bază convenit contractual pentru o săptămână de 30 de ore.
„Nu puteți spune că acesta este un caz izolat”, explică avocatul muncii Dieter Dankowski. El verifică contractele de muncă ale diferitelor ferme din toată Germania pe care le-a primit în timpul investigației jurnalistice. „Cu aceste contracte, devine clar că vulnerabilitatea angajaților este exploatată.”
La ferma din Saxonia Inferioară s-a făcut târziu, în ziua plății. Ancuța și un grup de muncitori așteaptă un microbuz într-o parcare a supermarketului, lângă fermă. Îi va conduce în România. Călătoria costă 200 de euro.
Ancuța așteaptă cu nerăbdare să își vadă copilul, chiar dacă nu va fi ușor: după o lună de muncă, aduce acasă doar 100 de euro. Ea și ceilalți lucrători români de recoltare nu au de ales. Probabil că vor călători din nou peste hotare în curând pentru a lucra și vor spera în condiții mai bune.