Una dintre economiile prospere ale Europei, trece prin cea mai radicală reformă socială din ultimele decenii. Deși afișează o rată scăzută a șomajului și un PIB solid, țara este sufocată de două probleme ascunse: numărul uriaș de persoane care trăiesc din indemnizații de boală pe termen nedefinit și existența unui sistem de șomaj care, până acum, putea fi încasat toată viața. Guvernul federal a decis că această eră s-a încheiat.
Reformă dură pentru un sistem considerat prea permisiv
Autoritățile din Belgia au început deja să trimită mii de scrisori prin care anunță sfârșitul prestațiilor pe viață. La începutul anului viitor, persoanele care sunt șomere de peste 20 de ani își vor pierde indemnizațiile. Apoi, în mai multe faze, toți cei care sunt șomeri de peste doi ani își vor pierde și ei indemnizațiile (cu doar câteva excepții).
Belgia se confruntă cu un paradox: una dintre cele mai mici rate generale ale șomajului din UE – 5,8% – dar printre cele mai mari rate de șomaj în rândul imigranților din afara Uniunii și un procent imens de șomaj de lungă durată. Practic, întreaga problemă este concentrată în anumite segmente ale populației, unde dependența de ajutoare a devenit un fenomen sistemic.
Citiți și ► Vreți să emigrați? Paradisul ascuns la doi pași de Germania
„Armata” invizibilă a bolnavilor permanenți
O a doua anomalie majoră este numărul record de persoane declarate cu „boală de lungă durată”, un contingent care depășește o jumătate de milion de oameni. Aceștia primesc sprijin financiar din sistemul de securitate socială, iar autoritățile suspectează atât abuzuri, cât și deficiențe structurale în evaluarea medicală.
Din 2025, cei aflați de peste un an în concediu medical vor trebui să-și demonstreze incapacitatea de muncă într-un mod repetat și strict. Guvernul spune că măsura nu este o „vânătoare”, ci o verificare necesară într-un sistem care, în forma actuală, nu mai poate fi susținut financiar.
Citiți și ► Zidar, în căutarea unui loc de muncă: „Nu știam că trebuie să vorbesc limbi străine cu cărămizile”
Rata extrem de scăzută de ocupare a forței de muncă îi îngrijorează pe economiști, care avertizează că Belgia nu poate susține pe termen lung un deficit bugetar de peste 5% și o creștere economică anemică. De aceea, reformele sunt descrise ca „o maraton, nu un sprint”, iar efectele pozitive vor apărea abia peste câțiva ani.
Totuși, experții sunt rezervați: mulți dintre cei vizați de reformă fie sunt cu adevărat bolnavi, fie se confruntă cu dificultăți sociale grave, ceea ce îi face greu de integrat într-un mediu profesional competitiv. Chiar dacă vor intra în câmpul muncii, veniturile lor nu vor genera taxe importante pentru stat.
Autoritățile cred că reformele vor reduce deficitul public, vor rezolva deficitul de forță de muncă și vor ajuta la revitalizarea economiei. În schimb, opoziția avertizează că mii de oameni vulnerabili riscă să ajungă fără sprijin și fără alternative reale.