Războiul pune în genunchi clasa de mijloc a Germaniei – Prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, iar în birourile companiei chimice Gechem din Palatinat, opțiunile se subțiază pe zi ce trece. Martina Nighswonger, proprietara și directoarea executivă a unei firme cu 165 de ani de istorie — un reprezentant tipic al Mittelstand-ului german, clasa de mijloc – acea coloană vertebrală a economiei celei mai puternice din Europa — nu mai are prea multe variante la îndemână. După pandemia COVID, după criza energetică provocată de invazia rusă în Ucraina, după tarifele vamale impuse de administrația Trump, vine acum un nou conflict în Orientul Mijlociu care îi scumpește materiile prime esențiale.
Prețul acidului sulfamic, folosit la fabricarea tabletelor pentru toaletă și mașini de spălat vase, a explodat cu 20%. Doar această scumpire înseamnă pentru Gechem costuri suplimentare de 300.000–400.000 de euro în acest an. Tarifele de transport cresc aproape zilnic, uneori cu până la cinci procente dintr-o zi în alta. „Nu se mai oprește”, spune Nighswonger. „În fiecare an profitul e puțin mai mic și la un moment dat dispare complet.”
Clasa de mijloc germană în genunchi
Reacția companiei este cea a unui organism care a epuizat rezervele: angajările și investițiile au fost înghețate, iar pentru prima dată în două decenii, conducerea ia în calcul disponibilizări. „Am luptat de multe ori”, spune Nighswonger. „A venit Corona, apoi războiul din Ucraina și criza energetică, anul trecut tarifele domnului Trump și acum vine iar ceva peste. Te saturi și nu mai știi ce să faci.”
Nu este un caz izolat. În toată industria europeană, companiile funcționează în regim de criză. Lanxess a anunțat eliminarea a 550 de locuri de muncă. Evonik recunoaște că nu poate transfera integral scumpirile către clienți. Producătorul francez de țevi din plastic Elydan raportează că furnizorii asiatici invocă forța majoră din cauza penuriei de petrol și renegociază contractele. Giganți precum BASF și Wacker Chemie au majorat deja prețurile, iar Brenntag, unul dintre cei mai mari distribuitori de substanțe chimice din lume, avertizează că marea îngrijorare nu este prețul de azi, ci ce va însemna această spirală pentru cerere pe termen lung.
Cifrele la nivel macro sunt la fel de brutale. Economiștii de la Institutul Economic German (IW) estimează că un preț al petrolului de 100 de dolari pe baril poate costa economia germană 40 de miliarde de euro. Peter Voser, președintele consiliului de administrație al ABB, a avertizat că unele companii care folosesc gazul ca sursă primară de energie ar putea fi nevoite să își oprească liniile de producție pe termen scurt. „Dar adevăratele efecte globale vor veni mai târziu”, a spus el, citat de n-tv.de. „Cu cât războiul durează mai mult, cu atât tăietura pe partea cererii va fi mai adâncă.”
Citiți și: Nemții fug în țările vecine să facă plinul: diferența de preț trece de 60 de cenți pe litru
Europa este lovită mai dur decât SUA sau Asia tocmai pentru că prețurile energiei erau deja structural mai ridicate aici înainte de conflict. Iar spre deosebire de criza din 2022, guvernele europene au acum mult mai puțin spațiu fiscal pentru a amortiza șocul prin subvenții masive. Ratingul de risc pentru sectoare precum metalurgia și chimia a crescut semnificativ, potrivit agenției Scope — mai ales dacă petrolul va urca spre 130 de dolari pe baril. Întrebarea care plutește deasupra tuturor acestor cifre este una pe care industria o rostește din ce în ce mai tare: mai are Europa un viitor în sectoarele care consumă multă energie, sau le cedează definitiv altora.