Dacă ai oprit săptămâna aceasta la o benzinărie din Germania, ai simțit direct pe bani ce înseamnă un război la câteva mii de kilometri distanță. Prețurile la carburanți au explodat într-un ritm pe care șoferii nu l-au mai văzut de ani de zile, iar cifrele afișate pe panourile stațiilor de alimentare par desprinse dintr-o altă epocă. În săptămâna dinaintea declanșării conflictului, un litru de Super E10 costa în medie 1,78 euro, iar motorina se afla la 1,74 euro.
La doar câteva zile după ce primele rachete au lovit Iranul, ambele tipuri de carburant au depășit pragul de 2 euro pe litru — o barieră psihologică și economică pe care mulți o credeau imposibilă în 2026. Vârful a fost atins joi, 5 martie, când Super E10 a ajuns la 2,003 euro în medie națională, iar la anumite stații din marile orașe prețul a depășit 2,50 euro pe litru. Mecanismul care a declanșat această avalanșă de prețuri este unul singur: Strâmtoarea Hormuz, prin care trece zilnic aproximativ o cincime din întregul comerț global cu petrol, a fost blocată de Iran imediat după declanșarea conflictului.
Efectul a fost imediat. Prețul barilului Brent — sortimentul de referință pentru Europa — a sărit de la 72 de dolari, cât costa în ultima săptămână din februarie, la peste 84 de dolari în primele zile ale lunii martie, un salt de peste 16% în mai puțin de o săptămână. Iar dacă prețul petrolului crește, carburanții urmează — aproape instantaneu. „Când prețurile petrolului urcă, prețurile la pompă cresc ca o rachetă — când scad, coboară doar lent”, rezumă un expert ZDF logica perversă a pieței energetice. Pentru românul din Germania care face zilnic naveta la muncă cu mașina, care trimite bani acasă și calculează fiecare euro, această săptămână a adăugat o presiune suplimentară unui buget deja strâns.
Statul câștigă, șoferii plătesc
Ceea ce enervează în mod special în această poveste nu este doar prețul în sine, ci structura lui. Dintr-un litru de Super la 2,529 euro — prețul afișat la unele stații din marile orașe — aproape 1,22 euro merg direct la stat: 50,1 cenți taxă pe energie, 15,4 cenți ecoimpozit, 15,7 cenți taxa CO₂ și aproximativ 40 de cenți TVA calculat la prețul total. Cu alte cuvinte, fiecare litru umplut în rezervor înseamnă că jumătate din bani nu ajung la compania petrolieră, ci la trezoreria lui Lars Klingbeil, ministrul de Finanțe. Aceasta a aprins un val de reacții politice.
Michael Haberland, președintele Automobilklub Mobil in Deutschland, a caracterizat situația ca pe „un magazin de autoservire — banii curg sub formă de taxe de la sine.” El a cerut urgent o frână de prețuri la carburanți, similară cu cea introdusă în vara lui 2022 din cauza războiului din Ucraina, care oferise atunci o reducere de 17-35 de cenți pe litru. Premierul landului Saxonia-Anhalt, Sven Schulze de la CDU, a mers mai departe, cerând direct: „Nu doar milioane de șoferi cer asta, și eu spun: opriți imediat această jefuire!”
Citiți și: „Nu majorați exagerat prețurile” – Guvernul vrea să ia măsuri împotriva prețurilor ridicate la benzină și motorină
Și ADAC, cel mai mare club auto din Germania, a criticat creșterile ca „disproporționat de mari”, arătând că benzinăriile repercutează imediat costurile crescute ale petrolului pe piața futures, deși rezervoarele sunt încă pline cu combustibil cumpărat la prețuri mai mici — înainte de declanșarea conflictului. Deputatul CDU Daniel Peters din Mecklenburg-Pomerania de Vest a propus deja un mecanism automat de reducere a taxelor: dacă prețul la pompă depășește o valoare de referință stabilită ca „situație normală de piață”, taxa pe energie scade automat cu până la 20%. „Astfel, statul nu ar mai profita suplimentar de creșterea prețurilor în timp ce consumatorii și firmele sunt din ce în ce mai împovărate”, a explicat Peters.
Citiți și: Germania a decis limitele privind combustibilii și benzina
Ce urmează și cum te poți apăra
Economia Germaniei — deja fragilă după doi ani dificili — privește cu îngrijorare spre viitor. Calculele Băncii Centrale Europene arată că o creștere de 10% a prețului petrolului reduce potențialul de creștere economică cu 0,2% pe termen mediu. Pentru o economie care spera la un avans de circa 1% în 2026, asta e o lovitură serioasă. Banca de investiții Goldman Sachs avertizează că chiar și o perturbare scurtă, urmată de dezescaladare, ar putea lăsa în urmă o primă de risc de 20-40 de dolari pe baril.
Într-un scenariu mai negru — blocaj prelungit al Strâmtorii Hormuz — economiști de la Deutsche Bank și ING estimează prețuri de 120, respectiv chiar 150 de dolari pe baril până la sfârșitul anului. Experții ADAC recomandă deocamdată un singur lucru practic: alimentați seara, nu dimineața — diferența poate fi de peste 10 cenți pe litru — și comparați prețurile între stații, pentru că în momente volatile diferențele pot fi surprinzător de mari. Cât despre reducerea taxelor, guvernul federal condus de ministra economiei Katherina Reiche a exclus deocamdată o frână de prețuri la nivel național, deși o grupare de lucru parlamentară analizează zilnic situația. Între timp, la pompă, contorul continuă să urce — și nimeni nu știe încă unde se va opri.