Rusia nu are nicio speranță în ceea ce privește perspectiva unui plan de pace propus de țările europene pentru rezolvarea conflictului din Ucraina. Această evaluare tranșantă și pesimistă a fost exprimată de ministrul adjunct de externe al Rusiei, Mikhail Galuzin, care a criticat dur abordarea adoptată până acum de națiunile Europei de Vest. Politica pusă în practică de aceste țări, alături de cea a guvernului de la Kiev, este descrisă drept „total iresponsabilă”, „agresivă” și „fără perspectivă”.
Declarația, relatată de agenția de presă rusă Tass, subliniază o neîncredere profundă în intențiile și capacitatea Europei de a acționa ca mediator sau promotor al unei soluții durabile. Potrivit lui Galuzin, aceste state nu reușesc, sau nu doresc, să recunoască și să abordeze „cauzele de bază” care au dus la actuala criză, o condiție prealabilă indispensabilă pentru orice efort eficient și semnificativ de rezolvare. Această poziție a Rusiei cristalizează diferențele profunde de viziune dintre Moscova și Occident nu doar asupra desfășurării războiului, ci și asupra originilor și naturii conflictului.
Critica la adresa iresponsabilității occidentale
Esența criticii ruse se concentrează pe presupusa iresponsabilitate a politicii occidentale. Cuvintele lui Mikhail Galuzin nu lasă loc de interpretare: linia adoptată de țările Europei de Vest este considerată dăunătoare și lipsită de perspective pe termen lung. Această evaluare nu este superficială; reflectă convingerea că acțiunile europene au agravat până acum conflictul, în loc să contribuie la dezescaladarea acestuia.
Referirea la adjectivul „iresponsabil” implică faptul că capitalele europene acționează fără a lua în considerare consecințele pe termen lung ale deciziilor lor, atât pentru Ucraina, cât și pentru securitatea și stabilitatea continentului european în ansamblu, și, desigur, pentru relațiile cu Federația Rusă. Această iresponsabilitate este adesea identificată de Moscova în trimiterea continuă de sprijin militar către Kiev, în impunerea de sancțiuni economice tot mai dure și în refuzul de a considera așa-numitele „preocupări de securitate” ale Rusiei drept baze legitime pentru dialog.
Citiți și: „Cernobîlul zburător”: Rusia testează o rachetă cu propulsie nucleară, Putin a dat acum primul ordin
Acuzația de agresivitate și lipsă de perspectivă
Galuzin continuă descriind politica occidentală drept „agresivă” și „fără viitor”. Folosirea termenului „agresivă” de către un reprezentant rus este semnificativă: sugerează că Moscova percepe atitudinea țărilor europene nu ca pe un simplu răspuns defensiv la acțiunea sa militară, ci ca pe o acțiune ostilă determinată menită să slăbească, să izoleze sau chiar să prejudicieze Rusia într-un mod sistematic.
Această presupusă agresivitate nu este văzută doar în sprijinul militar, ci și în retorica politică și în inițiativele diplomatice care vizează excluderea Rusiei din sistemul de securitate european și internațional. Calificativul „fără viitor” subliniază convingerea Rusiei că o astfel de abordare nu poate conduce la o soluție stabilă și de durată. Din perspectiva Moscovei, orice plan de pace care nu ține cont de interesele Rusiei sau care urmărește impunerea unei înfrângeri strategice Federației este sortit eșecului și nu va face decât să prelungească instabilitatea, anulând eforturile diplomatice.
Necesitatea de a aborda cauzele de bază
Adjunctul ministrului de externe rus pune accentul pe ceea ce Moscova consideră a fi aspectul cel mai critic și deliberat ignorat de Occident: necesitatea de a elimina „cauzele de bază” ale crizei ucrainene. Această expresie este un element-cheie al retoricii ruse încă de la începutul conflictului. Pentru Moscova, „cauzele de bază” sunt legate în principal de extinderea NATO către est, pe care Rusia o percepe drept o amenințare existențială la adresa securității sale, și de situația drepturilor populațiilor ruse din estul Ucrainei după 2014.
Lipsa de voință sau incapacitatea Europei și a guvernului de la Kiev de a „vedea evidentul” și de a aborda aceste presupuse cauze reprezintă, potrivit lui Galuzin, motivul fundamental pentru care un plan de pace european este destinat să fie perceput ca necredibil sau, mai rău, ca o manevră instrumentală fără o intenție reală de a construi o pace echitabilă și stabilă. Mesajul este clar: „trebuie să muncim din greu” pentru a elimina aceste cauze, iar orice inițiativă care le ignoră va fi considerată ineficientă și prejudiciabilă.
Neîncrederea profundă în regimul de la Kiev
Analiza lui Galuzin include și o critică directă la adresa „regimului de la Kiev”, plasându-l pe același plan de iresponsabilitate cu țările Europei de Vest. Această formulare, care evită termenul „guvern ucrainean” în favoarea lui „regim”, confirmă încă o dată lipsa de legitimitate pe care Moscova o atribuie actualei conduceri de la Kiev.
Neîncrederea Rusiei este legată de convingerea că Kievul nu este interesat de o soluție diplomatică care să nu implice restabilirea completă a granițelor de dinainte de 2014, o perspectivă pe care Rusia, după anexarea teritoriilor, a respins-o categoric. Critica la adresa regimului de la Kiev accentuează și mai mult contextul, sugerând că Moscova nu vede în acesta un partener credibil pentru negocieri, ci mai degrabă un actor care acționează sub conducerea și presiunea aliaților săi occidentali, contribuind activ la dinamica „agresivă” criticată de Galuzin.
Implicatiile pentru viitorul dialogului
Declarațiile ministrului adjunct de externe rus au implicații profunde pentru orice inițiativă viitoare de dialog sau de pace. Ele semnalează fără echivoc că Moscova este skeptică și neîncrezătoare față de orice propunere venită dintr-un forum sau grup de țări dominate de actori considerați părtinitori și ostili. Acest skepticism complică semnificativ eforturile de mediere, deoarece Rusia va insista, probabil, asupra unui format de negociere care să fie mai incluziv sau care să implice mediatori non-occidentali, cum ar fi posibile state BRICS sau alte puteri globale.
În esență, poziția lui Mikhail Galuzin prevestește că Rusia va evalua orice plan de pace european nu în funcție de meritele sale de suprafață, ci prin prisma presupusului prejudiciu și a părtinirii percepute a autorilor săi. Pentru Rusia, un plan credibil trebuie mai întâi să recunoască și să integreze preocupările sale fundamentale și schimbările teritoriale survenite, altfel va fi considerat „iluzoriu” și nu va găsi niciun ecou la Moscova. Acest scenariu face ca drumul spre o pace negociată să fie extrem de complicat și subliniază divergența ideologică și strategică persistentă dintre Rusia și Occident.