Rachetele din Iran ajung până în Germania: Până acum câteva săptămâni, experții considerau că Iranul nu poate lovi ținte la mai mult de 2.000-3.000 de kilometri distanță. Vineri seara, două rachete balistice iraniene au zburat spre baza militară americană Diego Garcia din Oceanul Indian — situată la peste 4.000 de kilometri de Iran. Una a căzut în zbor, cealaltă a fost interceptată de o rachetă SM-3 lansată de un distrugător american. Niciuna nu a lovit ținta. Dar asta nu schimbă esența mesajului: Iranul a demonstrat că deține capacitatea fizică de a lovi la 4.000 de kilometri. La această distanță se află și orașe europene precum Berlin, Paris sau Roma. Expertul militar israelian Michael Horowitz a rezumat situația într-o singură frază: „Regulile jocului s-au schimbat”. NATO și Germania investesc de ani de zile în sisteme de apărare antirachetă tocmai pentru acest scenariu — dar unele dintre ele nu vor fi pe deplin operaționale până la sfârșitul deceniului. În schimb, un element important în acest moment este sistemul de la Deveselu,dinn România.
Ce rachete a folosit Iranul și de ce contează
Identitatea exactă a rachetelor folosite nu a fost confirmată oficial. Există două scenarii plauzibile. Primul vizează rachetele de tip Khorramshahr, cunoscute pentru capacitatea de a transporta focoase grele pe distanțe de până la 2.000 de kilometri — conform analizelor CSIS din 2019, limita maximă estimată era de 3.000 de kilometri. O rază de acțiune de 4.000 de kilometri ar fi posibilă prin reducerea greutății focoaselor, ceea ce înseamnă totuși că racheta a performat semnificativ peste așteptările analiștilor occidentali.
Al doilea scenariu implică rachete purtătoare de sateliți de tip Simorgh, reconvertite pentru misiuni balistice cu focoase de luptă. Problema acestei variante este că astfel de rachete nu sunt proiectate pentru reintrarea în atmosferă, ceea ce le face imprecise și nesigure ca armă militară — un detaliu care corespunde eșecului înregistrat vineri seara.
Limită abandonată după moartea lui Khamenei
Timp de ani de zile, Iranul a susținut oficial că și-a limitat voluntar raza de acțiune a rachetelor la 2.000 de kilometri — un semnal adresat Europei că nu se află în raza de amenințare. Chiar Khamenei justificase această decizie în 2021 ca pe o alegere strategică deliberată. Atacul asupra Diego Garcia marchează o ruptură față de această politică.
Experții interpretează această schimbare ca pe un mesaj de descurajare extins: Iranul transmite că capacitatea sa de lovire nu mai este limitată la Orientul Mijlociu și că Europa nu mai poate considera această amenințare ca pe un scenariu pur teoretic.
România, în prima linie a scutului antirachetă NATO
NATO anticipase de peste un deceniu posibilitatea că Iranul ar putea depăși limita autoproclamată de 2.000 de kilometri, motiv pentru care a investit în infrastructura de apărare antirachetă din Europa Centrală și de Est. Sistemul american Aegis Ashore de la Deveselu, România, operațional din 2016, este proiectat explicit pentru a intercepta rachete balistice lansate dinspre Orientul Mijlociu. Instalația include un radar performant și rampe de lansare pentru rachete interceptoare SM-3 — același tip care a fost folosit vineri în Oceanul Indian.
SM-3 este o rachetă fără focos exploziv, care distruge ținta prin impact direct la viteze mari, în afara atmosferei. Sistemul este ghidat de senzorii și radarele platformei Aegis și poate intercepta rachete balistice la înălțimi de peste 100 de kilometri. Un radar american de avertizare timpurie instalat în Turcia completează rețeaua, calculând traiectoriile rachetelor inamice și transmițând datele spre sistemele de interceptare.
Citiți și: Începe atacul terestru? SUA trimit trupe de elită în Orientul Mijlociu
Germania investește în Arrow 3, dar nu va fi pe deplin operațional până la finele deceniului
Germania a achiziționat sistemul israelian Arrow 3 și construiește prin intermediul Bundeswehr prima sa capacitate proprie de interceptare a rachetelor balistice în spațiu. Rachetele Arrow 3 pot distruge ținte la altitudini de peste 100 de kilometri, înainte ca acestea să intre în faza finală de coborâre spre obiectiv. Primele elemente ale sistemului sunt deja în funcțiune, staționate în estul Germaniei, inclusiv la Holzdorf — o locație din care sistemul poate acoperi și traiectorii venind dinspre Orientul Mijlociu, scrie Welt.
Capacitatea operațională completă a Arrow 3 în Germania nu este așteptată înainte de sfârșitul deceniului. Mai există și o limitare tehnică relevantă: sistemul este optimizat pentru rachete balistice de rază mare, care ies din atmosferă în zbor. Rachetele rusești lansate din enclava Kaliningrad, de exemplu, ar putea zbura pe traiectorii mai joase, rămânând sub plafonul de interceptare al Arrow 3 — un detaliu care arată că niciun sistem antirachetă nu oferă protecție completă în toate scenariile posibile.