Prețurile petrolului s-au prăbușit marți seară după ce Donald Trump a anunțat un armistițiu de două săptămâni cu Iranul, condiționat de redeschiderea Strâmtorii Ormuz. A fost o seară în care planeta a stat cu sufletul la gură, după ce președintele american amenințase cu ceva de neimaginat în orice altă epocă: cu câteva ore înainte de termenul-limită, Trump scrisese pe rețelele sociale că „o întreagă civilizație va muri în această noapte, fără să mai fie vreodată reconstruită.”
Acordul a venit literalmente în ultimul moment — la mai puțin de două ore înainte de expirarea ultimatumului, după ce premierul pakistanez Shehbaz Sharif l-a rugat pe Trump să mai acorde timp negocierilor și a convins Iranul să deschidă strâmtoarea ca gest de bunăvoință. Reacția piețelor a fost instantanee: prețul țițeiului WTI, referința americană, s-a prăbușit cu peste 16%, coborând sub 94 de dolari pe baril, după ce în aceeași zi atinsese un vârf de 117 dolari. Brent, indicatorul global, a pierdut peste 15%. Este cea mai mare scădere zilnică a prețului petrolului de la Războiul din Golf din 1991 încoace — un record care spune tot despre ce a însemnat această criză pentru economia mondială.
Două săptămâni câștigate, nu un război încheiat
Reacția burselor a fost la fel de violentă, dar în sens opus. Futures pe S&P 500 au sărit cu 2,4%, Dow Jones a câștigat peste 1.000 de puncte, iar Nikkei din Japonia a urcat cu 4,4%. Coreea de Sud, una dintre economiile cel mai expuse la perturbarea aprovizionării cu petrol prin Ormuz, a văzut Kospi-ul câștigând temporar 6% și a suspendat chiar tranzacționarea pentru a reduce volatilitatea. Motivul este simplu și dureros de concret: din finele lunii februarie, de când conflictul a blocat practic traficul maritim prin strâmtoare, economiile est-asiatice suferiseră pierderi masive.
Citiți și: Trump amenință: „Toată civilizația va muri în seara asta” dacă Iranul nu semnează acordul
Vestea că tancurile petroliere vor putea trece din nou a funcționat ca o supapă de presiune. Numai că, la ora redeschiderii, 187 de tancuri încărcate cu petrol și produse rafinate stăteau blocate în Golf, așteptând să tranziteze — un ambuteiaj energetic fără precedent în istoria modernă.
Problema reală nu este însă dacă petrolul va scădea în următoarele zile, ci ce se va întâmpla după cele două săptămâni. Iranul a acceptat armistițiul, dar a precizat că „nu este sfârșitul războiului” și că trecerea prin strâmtoare va fi gestionată de propriile sale forțe militare. Mai mult, Teheranul a anunțat că intenționează să perceapă taxe pentru tranzitarea Ormuzului — o idee pe care analiștii americani au catalogat-o drept inacceptabilă pentru Washington și aliații săi. Trump a celebrat pe Truth Social, scriind că va fi „o epocă de aur pentru Orientul Mijlociu„, dar experții în energie au rămas mult mai rezervați.
„Piața a vrut cu disperare vești bune, dar rămâne de văzut dacă Strâmtoarea Hormuz se va deschide cu adevărat”, a declarat Bob McNally de la Rapidan Energy Group. Patrick De Haan de la GasBuddy a fost și mai direct: două săptămâni de armistițiu înseamnă, cel mai probabil, două săptămâni în care aproape nimic nu trece prin strâmtoare — ceea ce poate continua să împingă prețurile combustibililor în sus. Americanii plăteau deja marți 4,14 dolari pe galon de benzină, față de 2,98 dolari în ajunul conflictului. Prețul motorinei se apropia de recordul absolut din 2022.
Armistițiul cumpără timp, nu pace. Iar în două săptămâni, același calcul geopolitic va trebui refăcut de la capăt — cu aceleași mize, aceleași amenințări și același petrol care curge, sau nu curge, printr-o strâmtoare de o sută de kilometri care ține în șah întreaga economie globală.