Povestea unui angajat model, abandonat în pragul pensiei. După peste 40 de ani dedicați aceluiași angajator, Roland Favre, un elvețian de 61 de ani, a fost concediat fără avertisment. Cazul său, prezentat de publicația ovblauwhuis.nl, scoate la lumină realități dure: cum devine loialitatea profesională o povară într-o lume în care profitul dictează tot mai mult.
Povestea unui angajat model, abandonat în pragul pensiei
Favre a lucrat în diverse roluri într-o companie elvețiană, urcând treptat în ierarhie până la conducerea logisticii. Deși mulți colegi au plecat, el a rămas, s-a recalificat, a investit timp și energie pentru a se adapta. A devenit un simbol al stabilității într-o lume în continuă schimbare. Până într-o zi, când a fost anunțat că face parte dintr-un val de 200 de concedieri la nivel european. Funcția sa urma să fie relocată în Germania, Austria și Slovenia.
Favre bănuiește că a devenit „prea scump” pentru companie. Contribuțiile patronale mai mari la pensie pentru angajații de peste 55 de ani par să fi cântărit decisiv. „De la 55 de ani, companiile contribuie cu 18% la fondul de pensii. Pentru angajații între 25 și 35 de ani, doar 7%”, explică el. La scurt timp după ce a menționat posibilitatea unei pensionări anticipate, a fost concediat.
A notificat compania că va apela la un avocat, ceea ce a dus la o ofertă de compensație: șase luni de salariu. „Fără acea mică presiune, nu cred că mi-ar fi oferit ceva”, spune el cu amărăciune.
>>> Citiți și: Șoc în industria germană: titanul șuruburilor intră în insolvență după 70 de ani de istorie
150 de aplicații, 0 contracte
Favre s-a înscris ca șomer și a trimis peste 150 de CV-uri. Fără succes. A găsit o muncă temporară în logistică, dar s-a încheiat. La un interviu, un angajator i-a spus sincer: „Nu pot angaja pe nimeni peste 55 de ani, este o regulă internă”. Salariul propus era de 18 franci elvețieni pe oră – mai puțin decât ar fi acceptabil pentru un om cu experiența lui.
În timp ce guvernul elvețian discută creșterea vârstei de pensionare pentru a reduce presiunea asupra sistemului, Favre subliniază ipocrizia: „Un angajat concediat la 61 de ani nu mai are nicio șansă. Tot ce îi rămâne e pensionarea anticipată – și exact asta se vrea îngreunat.” În opinia sa, statul ar trebui să găsească soluții alternative de finanțare a pensiilor.
Deși se simte trădat de sistem, Roland nu renunță: „Nu vreau încă să mă pensionez. Poate că norocul îmi va zâmbi din nou.”