Schimbarea centralei termice este una dintre cele mai grele decizii pentru proprietarii de locuințe. Regulile de finanțare se modifică, legile devin mai stricte, iar prețurile la energie cresc de la an la an. Mulți oameni nu mai știu ce variantă este sigură pe termen lung. O analiză recentă arată însă că, dincolo de dezbaterile aprinse, imaginea începe să fie mai clară decât pare. Alegerea sistemului de încălzire nu mai este doar o chestiune de preferință, ci una care influențează costurile și emisiile pentru următorii 15–20 de ani.
Soluția cea mai rentabilă economic este și cea mai prietenoasă cu clima
O centrală nouă funcționează, în medie, până în jurul anilor 2040–2045, perioadă în care Germania și-a propus să atingă neutralitatea climatică. În acest interval, costurile cu energia pot ajunge la 30.000–60.000 de euro pentru o gospodărie, iar emisiile generate pot atinge până la 80 de tone de CO₂.
În acest context intervine analiza realizată de Dr.-Ing. Marek Miara, unul dintre cei mai importanți experți europeni în domeniul pompelor de căldură, și publicată la începutul lunii februarie pe platforma Heat Pumps Watch. Specialistul a comparat șapte tehnologii de încălzire folosind opt criterii, de la eficiență și costuri până la impactul asupra sistemului energetic.
Studiul are la bază date de piață, cadrul legislativ actual și 14 cercetări științifice. Concluzia centrală este că nu mai este nevoie de decizii „eroice” sau motivate ideologic: în majoritatea cazurilor, soluția cea mai rentabilă din punct de vedere economic este și cea mai prietenoasă cu clima.
S-au vândut mai multe pompe de căldură decât centrale pe gaz
Datele din industrie arată că piața sistemelor de încălzire este deja în transformare. Potrivit Asociației Federale a Industriei Germane de Încălzire (BDH), în 2025 s-au vândut pentru prima dată mai multe pompe de căldură decât centrale pe gaz.
Citiți și: Noile reglementări UE interzic sistemele de încălzire pe gaz începând cu această dată
Vânzările de cazane pe gaz au scăzut semnificativ, iar cele de centrale pe păcură s-au prăbușit. Creșterea prețului certificatelor de CO₂, reducerea sprijinului pentru sistemele pe combustibili fosili și cerințele mai stricte din Legea privind energia în clădiri modifică vizibil condițiile economice. În același timp, pompele de căldură beneficiază de subvenții consistente și de costuri de operare în scădere, mai ales acolo unde există tarife speciale sau producție proprie de energie solară, relatează CHIP.
Pompa de căldură, avantaj la eficiență și costuri pe termen lung
În matricea de evaluare realizată de Miara, pompa de căldură obține calificativ maxim în șapte din opt criterii analizate. Principalul său atu este eficiența: dintr-un kilowatt-oră de electricitate poate produce trei până la cinci kilowați-oră de căldură.
Costurile inițiale sunt mai mari decât în cazul centralelor pe gaz sau păcură, dar subvențiile reduc semnificativ investiția. În plus, costurile de funcționare sunt deja mai mici decât la sistemele fosile, iar avantajul crește pe măsură ce prețul CO₂ urcă. Din perspectiva emisiilor, pompa de căldură devine tot mai curată pe măsură ce mixul energetic include mai multă energie regenerabilă.
Gazul, păcura și hidrogenul pierd teren
Centralele pe gaz sunt considerate tehnologii mature și confortabile, însă analiza arată slăbiciuni în ceea ce privește siguranța pe termen lung și impactul climatic. Arderea gazului natural generează constant CO₂, iar creșterea taxelor și reducerea rețelelor de distribuție pot duce la costuri mai mari pentru utilizatorii rămași conectați.
Centralele pe păcură sunt evaluate și mai critic, din cauza emisiilor ridicate și a perspectivelor limitate pentru noi instalări. În ceea ce privește sistemele „H₂-ready”, care promit trecerea ulterioară la hidrogen, analiza subliniază că în prezent acestea funcționează cu gaz fosil, iar hidrogenul verde va fi limitat și prioritizat pentru industrie, aviație și transport maritim, nu pentru locuințe.
Foto: depositphotos.com