Japonezii le numesc jiko bukken. Un termen care cuprinde orice fel de problemă care ar putea contribui la o reducere a chiriei. Dar aproape întotdeauna implică prezența unor … fantome. Într-o țară în care respectul pentru cei trecuți în neființă este adânc înrădăcinat în cultură, Japonia se confruntă cu un paradox tot mai vizibil pe piața imobiliară: casele în care au avut loc decese – în special cele solitare sau violente – devin tot mai căutate de cumpărătorii care nu își permit prețurile pieței obișnuite.
Conform publicațiilor japoneze, aceste locuințe poartă eticheta de „jiko bukken”. În mod tradițional, ele erau evitate de majoritatea japonezilor, din cauza credinței că spiritele celor decedați pot rămâne acolo, transformând casa într-un loc „necurat”. Cu toate acestea, creșterea prețurilor la locuințe și stagnarea salariilor au transformat jiko bukken în singura opțiune pentru mulți tineri și persoane singure.
Pentru a le face din nou locuibile, aceste case trec printr-un proces minuțios de curățare, restaurare și chiar „exorcizare simbolică”. Aici intră în scenă așa-numiții vânătorii de fantome, firme specializate care, pe lângă curățenia profesională – inclusiv îndepărtarea urmelor biologice –, colaborează uneori cu preoți budiști sau șintoiști pentru a „purifica” spațiul. Acești profesioniști sunt angajați imediat după ce moartea este descoperită și înainte ca proprietatea să fie scoasă din nou la vânzare sau închiriere.
Potrivit presei locale, o parte dintre aceste locuințe pot avea prețuri chiar și cu 30–50% mai mici decât media pieței. Agențiile imobiliare japoneze sunt obligate prin lege să declare dacă într-un apartament sau o casă a avut loc un deces recent, dar după o anumită perioadă de timp – de obicei 3 ani – nu mai sunt obligate să menționeze acest aspect, ceea ce contribuie la reintroducerea acestora pe piață.
Fenomenul reflectă nu doar schimbările din sectorul imobiliar japonez, ci și o realitate demografică tot mai apăsătoare: Japonia se confruntă cu o îmbătrânire rapidă a populației, iar tot mai mulți vârstnici trăiesc și mor singuri. În Tokyo și alte mari orașe, apartamentele jiko bukken nu mai sunt privite cu aceeași reticență ca în trecut, mai ales de către generația tânără, pragmatică și presată de costuri.
Pentru unii, o astfel de casă înseamnă pur și simplu un acoperiș deasupra capului. Pentru alții, ea reprezintă o formă de reconciliere cu trecutul – un mod de a oferi o nouă viață unui loc care a cunoscut suferința. Într-o Japonie aflată la intersecția dintre modernitate și tradiție, chiar și locuințele stigmatizate își găsesc un nou început.