Berlinul vrea să crească contribuțiile la asigurarea de îngrijire pentru persoanele fără copii. Motivul: un deficit de 22,5 miliarde de euro acumulat în doar doi ani obligă guvernul Merz să ia măsuri nepopulare fără întârziere. Cei fără copii vor plăti mai mult — logica oficială fiind că nu au contribuit la creșterea viitoarelor generații de contribuabili. Practic, Germania îi pune pe cei fără copii să plătească mai mult pentru bătrânețea altora. Ministrul federal al Sănătății, Nina Warken (CDU), pregătește o reformă a Pflegeversicherung — asigurarea obligatorie de îngrijire pentru bătrânețe — care include creșterea contribuției suplimentare pentru persoanele fără copii de la 0,6% la 0,7%. Cifra pare mică. Logica din spatele ei nu este: statul german codifică explicit ideea că cei care nu au crescut viitori contribuabili trebuie să compenseze financiar. Reforma vine într-un moment în care sistemul european de asistență socială se clatină sub presiunea unei demografii care nu mai susține modelul construit în secolul trecut.
Conform unei previziuni a Redaktionsnetzwerk Deutschland ( Rnd ), care citează surse din coaliția de guvernare, lucrătorii fără copii s-ar trezi plătind o cotă totală de 4,3% începând cu vârsta de 23 de ani. Pentru cei cu un copil, contribuția ar rămâne la 3,6%, pentru cei cu doi copii ar fi de 3,35%, iar pentru cei cu trei copii ar fi de 3,1%. Diferența dintre cei care cresc copii și cei care nu ar fi, așadar, de peste un punct procentual.
Deficitul proiectat al Pflegeversicherung pentru următorii doi ani a ajuns la 22,5 miliarde de euro — mai mult decât estimările anterioare și suficient cât să forțeze mâna guvernului. Ministrul Warken lucrează la un pachet de măsuri care încă se negociază între CDU și SPD: reduceri ale subvențiilor pentru rezidenții din căminele de bătrâni, criterii de eligibilitate mai stricte și contribuții mai mari pentru persoanele cu venituri ridicate. Niciun detaliu final nu a fost făcut public, ceea ce înseamnă că cifrele concrete — și impactul lor real asupra buzunarelor — urmează. Pentru românii din Germania care plătesc deja contribuții obligatorii la acest sistem, reforma nu este o abstracțiune birocratică. Este o factură care crește. Citește și: Pensionarea la 67 de ani nu mai este sustenabilă — un economist german propune o nouă formulă
La originea suprataxei se află o decizie a Curții Constituționale Federale din 7 aprilie 2022. Primul Senat de la Karlsruhe a tranșat clar: sistemul actual este neconstituțional, pentru că ignoră un factor esențial — numărul de copii. Logica instanței este simplă și dură în același timp: cei care cresc copii investesc concret în forța de muncă viitoare, adică în oamenii care vor finanța mâine sistemul de pensii. A-i trata identic cu cei fără copii înseamnă a ignora o contribuție reală la sustenabilitatea statului. Coaliția „semafor” — SPD, FDP și Verzi — ajustase deja legislația după acea hotărâre. Acum, guvernul Merz are mână liberă să meargă mai departe: Curtea nu a fixat praguri minime pentru diferențiere, ceea ce înseamnă că parametrii pot fi modificați fără a încălca nicio obligație legală. Cu alte cuvinte, ușa este deschisă — și Berlinul o împinge. Citește și: Lucrezi în Germania? Află ce se pregătește pentru pensie
Reforma nu vine din senin — vine dintr-o realitate demografică pe care cifrele o descriu fără menajamente. Rata fertilității din Germania a coborât la 1,35 copii per femeie în 2024, cel mai scăzut nivel din 1994. Prăbușirea a fost rapidă: în 2021, rata era încă 1,57. În trei ani, Germania a pierdut un sfert din impulsul său demografic. Destatis — Oficiul Federal de Statistică — a confirmat că în 2024 au murit mai mulți oameni decât s-au născut. Singura creștere de populație înregistrată — aproximativ 121.000 de locuitori în plus — s-a datorat exclusiv imigrației nete. Fără ea, Germania s-ar fi contractat. Un stat care îmbătrânește mai repede decât se reproduce nu poate menține un sistem de asistență socială construit pentru o populație în creștere. Reforma Pflegeversicherung este, în fond, un răspuns la această ecuație — dureroasă, dar imposibil de ignorat.
Reforma nu este lipsită de critici — și unele sunt greu de ignorat. Opozanții atrag atenția că suprataxa îi penalizează pe cei care nu au copii din motive care nu le aparțin: infertilitate, probleme de sănătate, absența unui partener. A trata toate situațiile identic, indiferent de context, riscă să transforme un mecanism de solidaritate socială într-un bonus la naștere deghizat în obligație financiară.
În cercurile juridice germane, unii merg mai departe: hotărârea din 2022 ar fi deschis o cale periculoasă, în care drepturile la asigurări sociale devin condiționate de comportamentul reproductiv al cetățenilor — un precedent cu implicații care depășesc cu mult reforma curentă.
Susținătorii măsurii răspund cu o logică la fel de simplă: sistemul de securitate socială a fost construit pe premisa că fiecare generație o finanțează pe cea anterioară. A ignora contribuția reală a celor care cresc următoarea generație de contribuabili nu este neutralitate — este o distorsiune pe care legea nu o poate lăsa nerezolvată la nesfârșit. Ambele poziții au argumente solide.