Mâine, Curtea de Justiție a Uniunii Europene se va pronunța cu privire la recursul New York Times referitor la celebrele sms-uri între Ursula von der Leyen și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, schimbate în timpul negocierii celui mai costisitor contract pentru vaccinurile anti-Covid. Totuși, verdictul va fi simbolic: se așteaptă doar anunțul amânării cazului. Nu vor fi publicate sms-urile, deoarece Comisia Europeană neagă că le-ar fi păstrat, clasificându-le ca „nerelevante”. Cel mai probabil rezultat? O condamnare a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Dincolo de aspectul juridic, problema rămâne politică. O judecată negativă, chiar dacă formală, ar putea compromite imaginea Ursulei von der Leyen.
Simbolul opacității în gestionarea Covid-19
Scandalul denumit Pfizergate, obiectul recursului înaintat de New York Times, întruchipează cea mai mare acuzație de lipsă de transparență adusă Comisiei în gestionarea urgenței sanitare. Deja în iulie anul trecut, la recursul europarlamentarilor Verzi, Curtea UE a criticat executivul pentru că nu a asigurat un acces adecvat la contractele privind vaccinurile.
Citiți și: Von der Leyen, ce lovitură! Curtea Europeană admite recursul New York Times privind Pfizergate
Documentele divulgate prezentau numeroase omisiuni, în special cu privire la prețuri, clauze favorabile producătorilor și despăgubiri de plătit în caz de efecte adverse: responsabilități care, conform acelor contracte, cădeau în întregime pe statele membre. O gestionare care, conform criticilor, a reflectat logica socializării costurilor și privatizării profiturilor.
Citește și: Contractul cu Pfizer, 35 de miliarde negociate pe genunchi de Ursula, un nou proces pentru șefa UE
Un studiu comandat de Parlamentul European profesorului Massimo Florio de la Universitatea de Stat din Milano a arătat cum, între 2021 și 2022, profiturile globale ale industriei farmaceutice au atins 90 miliarde de dolari, dintre care 35 miliarde doar pentru Pfizer, în timp ce riscurile investițiilor au fost acoperite în mare parte de guvernele publice (aproximativ 30 miliarde față de cele 16 miliarde puse de companii).
O negociere directă și în afara protocolului
Controversata negociere prin sms dintre von der Leyen și Bourla a condus la contractul din mai 2021, când campania de vaccinare europeană era deja începută (27 decembrie 2020). În acel acord, Comisia a semnat cu Pfizer – ales și pentru capacitatea sa de producție superioară față de concurenți – o livrare de 900 milioane de doze, cu opțiune pentru alte 900 milioane, niciodată activate. O cantitate disproporționată, care a produs sute de milioane de doze neutilizate.
Pentru a remedia excesul, în 2023 a fost semnat un contract corectiv pentru a remodula livrările și în anii următori. Între timp, deja în aprilie 2021, New York Times a dat știre despre existența sms-urilor, solicitându-le formal accesul. În fața refuzului Comisiei, ziarul a depus recurs, astăzi obiectul verdictului.
Comportamentul „secret” și audierile ratate
Cazul a fost, de asemenea, subiectul investigațiilor Comisiei Covid înființată de Parlamentul European, unde majoritatea deputaților a absolvit-o pe von der Leyen doar într-o fază ulterioară. Propunerea de sancționare a Pfizer pentru refuzul lui Bourla de a se prezenta la audieri a fost respinsă.
La audiența din noiembrie trecut, președintele Comisiei nu s-a prezentat, delegând un înalt funcționar. Acesta din urmă a confirmat existența sms-urilor, dar a reiterat că nu au fost arhivate, fiind considerate simple „note” și nu documente oficiale ale UE. „Președintele ar fi fost bine să comenteze conținutul sms-urilor”, a declarat Heikki Johan Kanninen, unul dintre judecătorii care mâine se vor pronunța.
O nouă polemică pe fundal
O nouă polemică adaugă gaz pe foc: vinerea trecută, von der Leyen a decis să închirieze un avion privat pentru a zbura de la Bruxelles la Luxemburg, o distanță de mai puțin de 200 de kilometri. O alegere justificată de Comisie ca fiind dictată de „urgență”, în vederea participării, împreună cu Antonio Costa și Roberta Metsola, la celebrarea 75º aniversar al declarației Schuman.
Un zbor scurt dar greu în termeni de imagine publică, care se adaugă contextului tensionat în care se așteaptă decizia Curții. În concluzie, sentința așteptată pentru mâine va avea o valoare mai simbolică decât practică, dar va arunca o umbră suplimentară asupra transparenței și responsabilității instituțiilor europene, mai ales într-o perioadă în care se decide viitorul conducerii lor.