Pensia din Germania crește cu peste 4% din iulie — și mai repede decât multe salarii. De ce? Ei bine, dacă trimiți bani acasă în fiecare lună, dacă urmărești cu atenție fiecare euro din salariu și dacă ți-ai calculat de zece ori cât vei primi la pensie, știrea asta ar putea să pară aproape ironică: pensionarii din Germania vor primi din iulie o creștere de 4,24% — mai mult decât au crescut în ultimul an multe salarii negociate prin contracte colective de muncă.
Anunțul a venit de la ministrul federal al Muncii, Bärbel Bas (SPD), și a surprins chiar și experții: până în decembrie, estimarea oficială era de doar 3,73%. Sursa creșterii este mecanismul pe care Germania îl folosește de aproape 70 de ani — un sistem „dinamic” prin care pensiile urmează ritmul salariilor medii. Oficiul Federal de Statistică a calculat o creștere medie a salariilor de 4,2% în ultimul an, iar pensiile urmează automat același traseu. De la 1 iulie, fiecare euro de pensie devine cu 4,24% mai mare.
Ce înseamnă asta în bani reali
Calculul este simplu: o pensie de 1.000 de euro devine 1.042,40 euro. Una de 2.000 de euro urcă la 2.084,80 euro. Din această sumă se deduc contribuțiile la asigurarea de sănătate și îngrijire pe termen lung, iar dacă pensia depășește pragul de impozitare — care depinde și de data pensionării și de alte venituri — se aplică și impozit. Valoarea unui punct de pensie crește de la 40,79 euro la 42,52 euro.
Paradoxul subliniat chiar de economiști este că această creștere depășește ce au obținut mulți angajați activi prin negocieri sindicale: Fundația Hans Böckler raporta toamna trecută creșteri salariale contractuale de doar 2,6% în medie. Diferența vine din metodologia de calcul — Oficiul Federal de Statistică compară an la an, nu doar contractele recente —, dar efectul concret rămâne același: pensionarul german câștigă în iulie mai mult decât a câștigat angajatul în negocierile din toamnă.
Sistemul care „curge”, nu se golește
Îngrijorarea că „fondurile de pensii sunt goale” — o frică frecventă în spațiul public german și nu numai — nu corespunde modului în care funcționează sistemul. Germania aplică principiul pay-as-you-go: angajații activi de azi finanțează pensionarii de azi, lunar, prin contribuții. Nu există un depozit care se golește — banii intră și ies în același flux. Rezerva de sustenabilitate a sistemului se ridica la puțin sub 1,4 luni de cheltuieli în 2025, dar va scădea la aproximativ 0,3 luni până în 2028 — moment în care contribuțiile vor trebui probabil majorate.
Nivelul pensiei — raportul dintre pensia medie și salariul mediu — se menține la 48% și este garantat prin lege până în 2031. În 2004, acest nivel era de 53%; declinul a venit în urma reformelor din perioada 2004–2006 și 2010, când pensiile au stagnat complet.
Pentru un român care cotizează în Germania și care și-a construit planul de viitor pe cifrele sistemului german, această veste are două fețe: sistemul funcționează și livrează creșteri reale, mai mari decât inflația. Dar tot același sistem anunță, cu câțiva ani înainte, că rezervele se subțiază și că facturile vor fi plătite de cei care contribuie acum — adică exact de generația care lucrează azi în Germania, inclusiv cei veniți din România.