Conflictul dintre Rusia și Ucraina intră într-o fază de alarmă globală. Un atac fără precedent, revendicat de Kiev, a lovit în inima structurii strategice a arsenalului rusesc. Zeci de bombardiere nucleare și cel puțin un submarin balistic ar fi fost scoase din uz într-o serie de incursiuni realizate cu drone, la mii de kilometri de front. Acțiunea a fost imediat definită „Pearl Harbor-ul nostru” de unul dintre cei mai cunoscuți analiști militari ruși și a declanșat un val de cereri de represalii din partea șoimilor Kremlinului.
Efectul simbolic și operațional al loviturii este enorm. Serviciile ucrainene ar fi avut nevoie de optsprezece luni pentru a planifica operațiunea, reușind să evite radarele și apărările aeriene ale Federației. Printre zonele lovite se numără baze din Arctica, Siberia și din zona centrală a Rusiei. Pierderile ar include cel puțin 40 de bombardiere Tu-95 și Tu-160, vehicule esențiale pentru lansarea de rachete de croazieră cu focoase nucleare. Potrivit surselor occidentale, ar fi nevoie de peste cinci ani și investiții de peste 7 miliarde de euro pentru a reface flota.
Doctrina rusă și linia roșie nucleară
Punctul cel mai delicat rămâne doctrina militară rusă, care prevede în mod explicit dreptul la un răspuns nuclear în caz de atac asupra structurilor strategice. Forțele de descurajare sunt considerate ultima linie de supraviețuire a statului. Distrugerea parțială a acestora, mai ales dacă este percepută ca fiind facilitată sau susținută de Occident, poate fi inclusă în cazurile care justifică utilizarea de arme nucleare tactice.
Canale de Telegram legate de serviciile de intelligence rusești au invocat utilizarea bombei atomice asupra Mării Negre, în special asupra Insulei Șerpilor, ca un gest demonstrativ. Această bucată de pământ, recucerită de Kiev în primele luni de război, este simbolic legată de umilința militară suferită de Moscova și se află într-o poziție extrem de sensibilă, aproape de granița cu NATO. O explozie demonstrativă în mare, fără victime imediate, dar vizibilă în întreaga regiune, este considerată o posibilitate concretă.
Scenariile militare: opțiuni și descurajare
Surse militare occidentale consideră însă mai probabil, cel puțin într-o primă fază, o escaladare convențională de intensitate ridicată. Printre opțiunile posibile se numără bombardarea masivă a infrastructurilor energetice ucrainene, utilizarea de arme hipersonice de înaltă precizie și eventual utilizarea de noi vectori, cum ar fi racheta Oreshnik, deja folosită cu succes în atacuri anterioare asupra Dnipro și Zaporijia.
Cu toate acestea, nicio ipoteză nu este exclusă. În mediile NATO, crește teama că Putin ar putea rupe tabuul armei nucleare nu pentru a câștiga militar, ci pentru a restabili credibilitatea descurajării sale. Umilința suferită, amplificată de difuzarea virală a videoclipurilor cu aeronavele distruse, a pus sub semnul întrebării imaginea sa de lider invulnerabil.
Tăcerea lui Trump și paralizia diplomatică
De asemenea, contează și paralizia diplomatică. Casa Albă, conform unor indiscreții, nu ar fi fost informată de Zelenski despre operațiune și nu ar fi detectat pregătirile pentru atac. Acest lucru a luat prin surprindere Washingtonul, care acum se află într-o poziție delicată. Președintele Trump, reales acum câteva luni, a evitat să ia o poziție publică, preocupat de repercusiunile asupra unui posibil negociat direct cu Moscova.
Uniunea Europeană este la fel de divizată. Parisul și Berlinul presează pentru o încetare imediată a conflictului, în timp ce Varșovia și Vilnius susțin deschis acțiunea ucraineană. Marea Britanie, acuzată de Moscova că ar fi oferit sprijin operațional atacului, a negat orice implicare. Narațiunea Kremlinului se concentrează acum pe internționalizarea conflictului, atribuind regia atacului Alianței Atlantice în ansamblul său.
Zelenski ridică miza: „Războiul trebuie să se întoarcă în Rusia”
Președintele ucrainean a revendicat clar responsabilitatea politică a misiunii, afirmând că „războiul trebuie să se întoarcă acolo de unde a venit, în Rusia”. Pentru Kiev, obiectivul este de a forța Moscova să negocieze dintr-o poziție de slăbiciune. Totuși, mișcarea riscă să producă efectul opus: să-l forțeze pe Putin să escaladeze pentru a nu pierde controlul intern și sprijinul naționaliștilor. Atacul devastator ucrainean a venit exact în ajunul negocierilor de pace care încep astăzi la Istanbul. Greu de crezut că se va mai neegocia ceva.
Amintirea toamnei lui 2022, când un front occidental compact a descurajat Moscova de la utilizarea bombei atomice pare astăzi îndepărtată. Liniile roșii sunt mai firave, suporturile diplomatice mai slabe, miza mai mare. Este un moment care amintește de conceptul de „criză nucleară”, dar într-un context unde regulile par să fi dispărut. Și unde capacitatea de descurajare, astăzi mai mult ca oricând, depinde și de percepția umilinței.
Conceptul „Pearl Harbor” simbolizează un atac surpriză devastator, care provoacă o schimbare majoră într-un conflict. Se referă la atacul Japoniei asupra bazei navale americane Pearl Harbor, pe 7 decembrie 1941. Acest eveniment a determinat intrarea SUA în Al Doilea Război Mondial.