Era director în Jimbolia când a decis să plece în Germania, în 1992. A emigrat cu soția și fiica de 9 ani, a pornit de jos, dar după multe sacrificii s-a realizat: este polițist într-un orășel din landul Renania de Nord-Westfalia.
„Povestea lui Walter, 61 de ani, este Golgota pe care imigranții o au de urcat într-o societate diferită, unde ce ai construit în țara de origine aproape că nu mai contează”, scrie Libertatea, într-un material despre românul ajuns polițist în Germania.
Absolvent de Drept în România, provenit dintr-o familie din Timișoara care nu ducea grija zilei de mâine, Walter Crișan conducea Centrul Cultural din Jimbolia la Revoluție. A intrat într-un conflict cu primarul de atunci al Jimboliei și a decis peste noapte să emigreze.
În Germania au ajuns într-un lagăr de imigranți, în Unna-Massen. Nu a cerut azil politic, ci a susținut că are o situație excepțională în familie, tatăl său suferind de o boală gravă. ”Am primit o cameră, o punguliță cu mâncare și niște acte provizorii. Dormeam într-o cameră în care era paturi suprapuse. Mai aveam o masă și patru scaune. Asta era tot ce aveam”, își amintește.
A fost detașat la Döbersing, în Bayern. ”Acolo am petrecut perioada de acomodare în Germania. Era ca la țară la noi, doar că stăteam într-un apartament de bloc. O zonă pustie, cu tot felul de refugiați, familii de ruși, de ucraineni”.
A urmat o perioadă de supraviețuire, în care s-a lovit cu capul de toate problemele unui străin. Trebuia să trăiască din ceva, iar soluțiile nu erau multe: ”Soția făcea curățenie prin case. Pe mine, toți mă întrebau ce am lucrat în România. Le-am zis că am fost director, angajat la stat. «Bine, dar asta nu e o meserie»! Ei așteptau să le spun că sunt lăcătuș, zidar, ceva care să le folosească…”, spune Walter.
”Soția făcea curat în casa unui avocat. Mi-a găsit acolo de muncă. Am cărat pietre cu brațul, la construcția mansardei”. Viața i-a dat o lecție. ”Când eram la Jimbolia, tata mă chema să-l ajut să culeagă via. Eu îi spuneam: «Știi ce scrie ce ușa de la biroul meu? Director»! Mi-a zis tata atunci: «O să vină vremea când n-o să mai ai de cules via și o să faci munci sub nivelul culesului viei!». Vorba asta m-a urmărit toată viața. La asta m-am gândit când căram pietre cu brațele!”
Walter Crișan a mai lucrat la o sală de fitness, s-a angajat apoi la o firmă de pază până a urcat la Tribunalul Social din Dortmund. Iar din 2008 are o funcție importantă în Poliție.
Românilor care vin cu speranțe prea mari în Germania, le spune că viața în landuri nu este ce văd ei la televizoarele din România, iar bariera de limbă este de netrecut: ”Aici, la Poliție, salariul este bine specificat, între 2.000 și 3.000 de euro, în funcție de grad. Nu sunt salarii de zeci de mii de euro, nu sunt pensii speciale, ca în România. Când vedeți câte un deputat sau un ministru german căruia îi cade talpa de la pantofi, păi să știți că aia e situația reală, nu e o imagine falsă. Aici, pe bugetari nu-i dă averea afară din casă”.
Urmărește oftând posturile TV românești și îi vine să sune în țară, când vede că realitatea din străinătate este prezentată deformat, ca și cum în Germania ar curge doar lapte și miere…
Povestea completă a lui Walter Crișan AICI