O nouă ocupare ilegală a unei locuințe din Sanlúcar de Barrameda, provincia Cádiz, a readus în atenție un fenomen care afectează tot mai multe proprietăți din Peninsula Iberică. Povestea a atras atenția opiniei publice deoarece combină extorcare, încercări de vânzare a imobilului și intervale judiciare foarte lungi, elemente care fac dificilă recuperarea rapidă a unei locuințe.
Extorcare directă asupra proprietarului noului imobil
Cazul petrecut în Sanlúcar de Barrameda, provincia Cádiz, este similar cu numeroase alte cazuri din Spania, dar și din Portugalia. Carlos Caballero abia cumpărase o casă de 250 de metri pătrați, dotată cu piscină, când a aflat că în interior locuiau deja două persoane fără drept. Confruntarea a fost șocantă: ocupanții i-au cerut 15.000 de euro pentru a pleca, sumă ulterior redusă la 11.000, prezentând această plată ca singura condiție pentru eliberarea casei. În mesajele acestora era limpede că, fără bani, nu aveau de gând să se mute.
Cei doi au invocat cunoașterea procedurilor legale spaniole, subliniind că un eventual proces de evacuare putea dura ani. Amenințarea unei șederi îndelungate, combinată cu presiunea financiară, a transformat situația într-un caz clasic de extorcare, într-un context în care proprietarul rămânea fără opțiuni rapide.
Citiți și: Sticlele PET se schimbă: După capacul care nu se desprinde, vine următoarea inovație
Intervenția Gărzii Civile și tentativa de vânzare a locuinței
Criza a escaladat atunci când vecinii au observat că imobilul era promovat pentru vânzare, deși ocupanții nu aveau niciun drept asupra lui. Avertizat imediat, proprietarul a solicitat intervenția autorităților, iar Garda Civilă a reușit să împiedice tranzacția și să îi evacueze pe cei aflați ilegal în casă, fără nicio compensație financiară.
La revenirea în locuință, Carlos Caballero a găsit pagube considerabile: pereți deteriorați, bunuri lipsă, electrocasnice dispărute și cantități mari de gunoi. Recuperarea imobilului s-a transformat astfel într-o nouă serie de cheltuieli, care au venit să se adauge stresului și întârzierilor suferite.
Fenomenul din Spania și ecourile sale în Portugalia
În Spania, ocupările ilegale au devenit un subiect de intensă dezbatere publică, în special din cauza procedurilor lente și a unui cadru juridic complicat. Discuția depășește simpla protecție a proprietății și include lipsa locuințelor accesibile, grupuri vulnerabile și cazuri de infracționalitate asociată cu extorcarea.
Portugalia resimte, la scară mai redusă, un fenomen similar, în special în zonele urbane precum Lisabona și Porto. Acolo au fost semnalate atât ocupări ale clădirilor abandonate, cât și intrări neautorizate în locuințe nelocuite temporar, uneori legate de rețele organizate care profită de lipsa de supraveghere.
Slăbiciunile cadrului legal portughez
Legislația portugheză prevede mecanisme de evacuare, dar proprietarii se confruntă frecvent cu termene prelungite, mai ales atunci când există litigii sau contestații. Deși în ultimii ani s-au făcut modificări pentru a accelera procedurile, în practică evacuările pot rămâne lente, în detrimentul celor care încearcă să își recupereze bunurile.
Specialiștii identifică trei vulnerabilități majore: locuințele lăsate neocupate perioade îndelungate, procese judiciare care se întind pe luni sau chiar ani și o supraveghere insuficientă în zonele urbane cu presiune imobiliară ridicată. Toate acestea creează un teren fertil pentru ocupări ilegale.
Asociațiile de proprietari și avocații recomandă intensificarea controalelor, un sistem mai eficient de identificare a imobilelor abandonate și accelerarea cazurilor de evacuare. În același timp, organizațiile sociale insistă asupra diferențierii între ocupările generate de lipsuri reale și cazurile de infracționalitate, precum cel din Cádiz, în care extorcarea este evidentă.