Începând cu 1 martie, sistemul bancar din Germania intră într-o nouă etapă de standardizare strictă a combaterii spălării banilor. O nouă reglementare impune transmiterea digitală și uniformă a raportărilor de suspiciune, cu scopul de a accelera și eficientiza analiza tranzacțiilor suspecte. Pentru clienți nu apar obligații legale suplimentare, însă este posibil să observe verificări mai atente din partea băncilor.
Noua Ordonanță privind raportarea în baza Legii combaterii spălării banilor (GwGMeldV) intră în vigoare la 1 martie 2026. Scopul acesteia este ca sesizările de suspiciune transmise către Unitatea Centrală pentru Investigarea Tranzacțiilor Financiare (FIU) să fie analizate mai rapid, uniform și eficient.
Standardizare digitală și raportări în format XML
Elementul central al noii reglementări îl reprezintă introducerea unor cerințe tehnice obligatorii. Cu cât datele ajung mai standardizate la FIU, cu atât pot fi evaluate automat și corelate cu alte informații mai eficient. În viitor, raportările vor trebui transmise la nivel național într-un format structurat, lizibil automat (XML). De asemenea, sunt clar stabilite informațiile minime care trebuie incluse într-o notificare de suspiciune.
Citiți și: Ai fost la bancomat? Verifică imediat cardul – escrocii folosesc o diversiune periculoasă
Și până acum, Legea privind combaterea spălării banilor (GwG) obliga numeroase domenii să monitorizeze tranzacțiile, să solicite clarificări în caz de suspiciuni și să raporteze eventualele nereguli. Aceste obligații vizează în special băncile și furnizorii de servicii financiare, dar și companiile de asigurări, agenții imobiliari sau comercianți de bunuri.
Un caz de suspiciune există atunci când apar indicii că un bun ar putea proveni dintr-o infracțiune – o așa-numită infracțiune premergătoare spălării banilor (§ 43 alin. 1 nr. 1 GwG). De asemenea, orice indiciu privind finanțarea terorismului trebuie raportat fără întârziere (§ 43 alin. 1 nr. 2 GwG).
Pentru instituțiile financiare, noile reguli înseamnă adaptarea proceselor interne, modernizarea sistemelor IT și precizarea conținutului raportărilor. Specialiștii din domeniu nu anticipează un „val de solicitări” către clienți, însă persoanele care efectuează tranzacții neobișnuite trebuie să fie pregătite să ofere explicații clare.
Ce tranzacții pot declanșa verificări suplimentare
Sistemele interne de evaluare a riscului pot semnala, printre altele:
– încasări mari sau neobișnuite
– depuneri frecvente și ridicate de numerar
– transferuri internaționale
– scopuri de plată neclare sau contradictorii
– tranzacții care nu corespund profilului obișnuit al contului
În astfel de situații, banca poate solicita documente justificative, precum facturi, contracte, dovezi de vânzare sau o explicație scrisă privind proveniența fondurilor.
Important de reținut este că nici clienții persoane fizice, nici cei juridici nu au o obligație proprie de raportare. Responsabilitatea revine exclusiv entităților obligate prin lege. Totuși, dacă o bancă transmite o suspiciune către FIU, aceasta nu are voie, în principiu, să informeze clientul vizat.
Pentru majoritatea consumatorilor, rutina zilnică nu se va schimba. Cei care desfășoară activități legale și își mențin finanțele transparente nu au motive de îngrijorare. Este totuși recomandat ca sumele mai mari încasate să fie documentate prin acte justificative, iar eventualele solicitări ale băncii să primească un răspuns rapid și clar. Întârzierile pot duce la solicitări suplimentare, blocarea temporară a tranzacțiilor sau chiar la suspendarea contului.
În cazuri mai complicate, cum ar fi o blocare a contului sau menținerea unei suspiciuni, poate fi utilă consultarea unui avocat specializat în drept bancar sau penal.