George Crivac are 40 de ani. S-a născut în Pitești, a făcut Liceul „Zinca Golescu“, medicina la UMF „Carol Davila“ (promoția 2003). A fost medic de familie în România, iar acum este medic neurolog într-un orășel din Germania, la Spitalul „Vinzenz von Paul“.
Un tânăr medic, Crivac a ales să practice meseria cu demnitate. Mama, profesor de biologie, i-a fost îndrumător pentru a intra la facultate. A plecat din țară în 2011. Se bucură de respect, de un salariu decent, de cursuri de specializare și de aparatura de care are nevoie. Cu toate astea, se gândește să revină în țară, la un moment dat, și să-și deschidă un cabinet propriu.
Într-un interviu acordat pentru Cotidianul, Dr. George Crivac a povestit despre ușurința cu care s-a adaptat noii vieți:
„Din punctul de vedere al pregătirii profesionale, nu mi-a fost deloc greu să mă adaptez. Mai greu a fost să mă adaptez aici, departe de familia rămasă în țară, și să mă rup de locurile dragi. Dar în prezent, după 6 ani de când muncesc în Germania, pot spune că sunt destul de mulțumit cu parcursul meu de până acum.”
Tânărul medic nu regretă deloc decizia pe care a făcut-o, datorită soției sale, care „e alături de mine și mă sprijină permanent. Meseria e meserie până la urmă. O poți practica oriunde, fără probleme, dacă ești serios. Însă condițiile de muncă sunt incomparabile cu cele pe care le aveam în țară.”
George Crivac a avut o perioadă de probă de șase luni.
„Toate contractele au o astfel de perioadă, apoi am trecut pe contract nedeterminat. Trebuie însă să menționez că în Germania contractele de muncă la medici sunt la fel ca la ingineri sau IT-iști. Însă nu se termină contractul automat după terminarea celor cinci ani de rezidențiat. Medicul hotărăște singur când își dă examenul de specialitate. Care poate să fie după cinci ani sau după șapte ani sau mai mult. Medicul este pregătit în acel spital și este om de bază, iar contractul nu se întrerupe automat după terminarea celor cinci ani de rezidențiat. Acest lucru ar fi util și în România, pentru că face parte din fidelizarea angajatului.”
Motivat să profeseze în Germania, doctorul român a învățat limba germană de la zero.
„Eu în școală am învățat engleză și rusă. Am învățat întâi în țară cam șapte-opt luni, până la nivel B2. Apoi am venit în Germania. La început, emoțiile au fost enorme în ceea ce privește comunicarea cu persoanele care vorbeau aici nativ limba germană. Contactul permanent cu ei, și obligat fiind să mă descurc în limba germană, mi-a prins foarte bine. Nefiind vorbitor nativ, înveți germana zilnic, chiar și după șase ani de muncă, șase ani în care ești obligat zilnic să iei contact cu foarte mulți pacienți sau medici și să-ți desfășori activitatea exclusiv în limba germană.”
Întrebat fiind care a fost prima imagine care l-a surprins în mod plăcut când a ajuns în Germania, Crivac a răspuns:
„Primul contact cu Germania l-am avut în urmă cu vreo 15 ani, când am fost cu tatăl meu la un curs în Frankfurt. Mi se părea de atunci o lume ireală, foarte diferită de a noastră. Apoi, în 27 iunie 2011, am venit în sudul Germaniei, în Munții Pădurea Neagră, de unde izvorăște Dunărea, la un curs de limba germană de o lună. În primul rând, mă simțeam mult mai în siguranță decât în București. Și eram și impresionat de toată această lume civilizată. Numai un mic exemplu: la trecerea de pietoni nu te claxonează nimeni să te miști mai repede pe trecere, mașinile se opresc imediat, nu scoate nimeni pumnul și nici nu înjură pe geam, ca în cartierul meu din București… Lumea te salută pe stradă, chiar dacă nu te cunoaște. Gunoaiele stau toate în coșul de gunoi, unde le e locul, iar praful nu-ți intră în ochi. Toate acestea sunt dovezi de educație. Evident însă, cu toate astea, mă leagă foarte multe de țară. Oamenii pe care i-am lăsat în țară sunt oameni calzi, mult mai deschiși și mai sinceri, sângele latin face diferența. Asta îmi va lipsi mereu.”
Resursa de care statului român nu-i pasă
„Am venit în Germania pentru cariera mea. Aici am posibilități nelimitate de a mă dezvolta, am acces la ultimele informații în domeniu. Sau sunt trimis de spital la cursuri de perfecționare. E păcat că România întoarce spatele atâtor mii de medici pregătiți inițial pe banii românilor, medici care sunt văzuți foarte bine oriunde în lume. Este o resursă de care statului român nu-i pasă. Asta se înțelege din măsurile luate la nivel decizional în ultimii 10 ani, cel puțin. Dar am colegi care au ajuns foarte bine în România. Ce ne-am fi făcut dacă am fi plecat toți din țară? De aceea am un respect foarte mare pentru ei.
Sigur că mă gândesc să mă întorc în țară cândva. E doar un gând. Dar m-aș întoarce pentru propriul cabinet, în care să-mi pot desfășura activitatea așa cum știu eu mai bine, cum învăț aici.”
Contrar multor zvonuri potrivit cărora românii ar fi discriminați constant în Germania, experiența medicului a fost una total diferită:
„Nu m-am simțit niciodată discriminat aici. Ba chiar mă simt foarte bine. Fiind un orășel mic, sunt cunoscut de toată lumea. Mă strigă „Herr dr. Crivac“ și atunci realizezi că ești respectat pentru munca ta, pentru ceea ce faci, iar medicul este vârful ierarhiei, așa cum este normal.”
Cu privire la sistemul medical din România, Crivac a mai subliniat pentru Cotidianul faptul că „fără măsuri clare de reformă, sistemul sanitar românesc nu are nicio șansă să ajungă la nivelul celor din Vestul Europei. Nici nu se dorește, pentru că posibilități sunt.”
Românca Paula Seciu, medicul de familie din Lengenfeld de care și primarul e mândru