„Da, Mike, sunt în viață”
Marți, Netanyahu a apărut alături de ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, care i-a spus în glumă că președintele Trump l-a rugat să verifice dacă premierul este bine. „Da, Mike, da. Sunt în viață”, i-a răspuns Netanyahu, zâmbind. Și-a arătat din nou mâinile — „cu cinci degete la fiecare” — și a scos ceea ce a numit o „cartelă perforată”, sugerând că de pe listă fuseseră șterse deja două nume: Ali Larijani, șeful Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, și Gholamreza Soleimani, comandantul organizației paramilitare Basij. Joi, la conferința de presă internațională, a venit și fraza în engleză, cea mai căutată: „Primul lucru — sunt în viață. Și voi toți sunteți martori.”
Promisiunea că „mai e de lucru, dar îl vom face”
Pe fondul ofensivei militare, Netanyahu a transmis că distrugerea programului nuclear iranian este deja în mare parte realizată și că decapitarea regimului de la Teherăn este un obiectiv bifat. „Mai rămâne de lucru, dar îl vom face”, a spus el, formulând un final de conflict care, în lectura sa, nu mai este departe. A ținut să clarifice și un alt aspect sensibil: guvernul israelian nu l-a presat pe Trump să declanșeze atacurile, iar Tel Aviv a acționat independent în bombardamentele asupra infrastructurii de gaz de la South Pars. Retoric, și-a pus singur întrebarea pe care o simțea plutind în sală: „Chiar credeți că cineva îi poate spune președintelui Trump ce să facă?” Răspunsul era evident și nu l-a mai rostit. A preferat să încheie cu o definiție a relației dintre cele două țări — „Trump este liderul, Israel este un aliat” — o frază care, în contextul războiului în curs, are greutatea unui document diplomatic.