Acum zece ani fără o lună mă plimbam pe malul sârbesc al Dunării, printre vorbitori de limba română, ba la Kladovo, ba la Negotin, ba la Tekija ori Donji Milanovac. Oameni de toate vârstele, prietenoşi, deschişi să spună tot ce ştiu, ce au văzut sau auzit depre românii din cimitirele lor.
„N-a venit nimeni să se intereseze de ei, au trecut atâţia ani”, se văicăreau ei, în loc s-o facem noi, aici, în ţară. Căci, spuneau ei, şi spun şi acum, în 2016, nu e cimitir pe malul sârbesc al Dunării în care să nu fi fost înmormântat un român de-al nostru, plecat în căutarea libertăţii.
Aşa am ajuns la Novi Sip, la „Cimitirul celor fără nume” sau „al românilor”, cum îi mai ziceau oamenii locului. Iarba grasă făcea din porţiunea de cimitir rezervată românilor un loc distinct, uşor de remarcat. Cimitirul în pantă avea, văzut de la distanţă, o „panglică” verde, de sus până jos, neatinsă decât de câte o floare aruncată.
Cimitirul şi biserica din Novi Sip. Foto: Marina Constantinoiu
După zece ani
Au trecut zece ani, am ajuns din nou la Novi Sip, cimitirul amenajat după finalizarea lucrărilor la barajul de la Orşova, în anii 70.
La Novi Sip au ajuns cel puţin 50 de cadavre, ne ziceau localnicii care le-au aprins o lumânare la intrarea în cimitir de-a lungul anilor, dacă tot nu le-a ţinut nimeni una la căpătâi şi au plecat în Lumea Cealaltă fără o slujbă conform datinilor şi fără rude care să îi plângă.
A mai existat un cimitir, la Stari Sip, unde şi acolo au fost îngropaţi români, înaintea inundării vechiului Sip, dar nimeni nu-şi mai aminteşte acum câţi să fi fost.
Trei morminte, uşor alandala poziţionate, au apărut acum la Novi Sip. Acum zece ani nu erau.
Omul care dă o mână de ajutor preotului, la biserică, mic cât o nucă, bătrân, dar în putere, ne spune ce s-a întâmplat:”Acum patru sau cinci ani au transferat din ei la cimitir, la Prahovo, că noi trebuie să facem loc aici. Au murit oameni refugiaţi din Kosovo, i-am îngropat aici, aţi văzut acolo, sus, în cimitir”, ne-a explicat el.
Citește continuarea AICI
CITEȘTE ȘI:
Graniţele României comuniste. Cum trebuia să-ţi justifici prezenţa în propria ţară
Cum fugeau românii de comunism şi cine le-a frânt aripile