Sari la conținut

Sparanghelul din Germania, ucis de coronavirus: Muncitorii români și polonezi stau acasă

25/03/2020 12:24 - ACTUALIZAT 16/10/2023 17:29

Indiferent dacă este servit cu unt sau cu sos hollandaise, în mod normal sparanghelul care ajunge în farfuriile europenilor anunţă venirea primăverii, transmite AFP, citat de Agerpres.

Însă în acest an, sparanghelul riscă să devină o raritate pe mese din cauza unei penurii de muncitori sezonieri care să se ocupe de recoltare, în contextul restricţiilor de circulaţie impuse ca urmare a pandemiei de coronavirus.

O mare parte dintre aceşti muncitori sezonieri vin din Europa de Est.

„În acest moment nu avem decât 10 muncitori sezonieri. Am avea nevoie de aproximativ 60 de persoane care să muncească în regim full time pentru a strânge toată recolta”, spune Thomas Syring, proprietarul unei exploataţii agricole la Beelitz, o localitate din apropiere de Berlin renumită pentru sparanghelul său. „Pentru noi, fermierii, situaţia este foarte tensionată în acest moment”, susţine Thomas Syring, ale cărui câmpuri sunt practic goale de câteva zile.

Doar câţiva muncitori sezonieri lucrează în acest moment pe această exploataţie agricolă de 900 de hectare, pregătindu-se să recolteze sparanghelul. Aceşti muncitori sezonieri, majoritatea români, nu pot să ajungă în Germania pe cale terestră, blocată după închiderea frontierelor austriacă şi ungară, măsuri decise în ultimele săptămâni pentru a ţine sub control pandemia de coronavirus.

Această situaţie nu este un caz izolat în condiţiile în care doar jumătate dintre cei 5.000 de muncitori sezonieri care în mod normal lucrează în această regiune din Germania în această perioadă a anului sunt acum prezenţi la faţa locului, susţin organizaţiile locale de producători agricoli.

Germania primeşte în fiecare an aproximativ 300.000 de muncitori sezonieri din străinătate pentru sectorul său agricol, majoritatea venind din România şi Polonia, subliniază Udo Hemerling, secretarul general al DBV, principalul sindicat agricol din Germania.

Problema se regăseşte în mai multe state europene odată cu venirea primăverii şi afectează tot felul de culturi.

În Elveţia, muncitorii sezonieri trebuie în prezent să dispună de un permis de sejur pentru a putea fi recrutaţi, o măsură care îngrijorează sindicatele fermierilor. Un număr de aproximativ 33.000 de străini lucrează în fiecare an pe câmpurile din Elveţia.

În Austria, Guvernul a lansat o platformă de recrutare pentru cei care şi-au pierdut locul de muncă din cauza coronavirusului, în ideea de a recruta muncitori sezonieri în regim de urgenţă.

În Germania, pentru a depăşi această dificultate, anumite exploataţii agricole au decis să rezerve bilete de avion pentru muncitorii lor sezonieri. „Însă unii dintre ei nu sunt acceptaţi în ţară chiar dacă au permise de muncă valabile”, susţine Jürgen Jakob, preşedintele organizaţiei producătorilor de sparanghel din Beelitz.

În aceste condiţii, exploataţiile agricole nu ezită să majoreze salariile pentru a atrage muncitori sezonieri.

Pentru cultivatorii de sparanghel partenerii noştri asigură un salariu dublu faţă de cel normal, condiţii de cazare foarte bune şi mese pentru muncitori„, explică Emese Molnar, director al unei firme româneşti care trimite muncitori sezonieri în Germania şi Olanda. „În aceste moment nevoia de mână de lucru este foarte mare iar partenerii noştri au nevoie de sute de persoane” ,susţine Emese Molnar, adăugând că în România oamenii au nevoie de un loc de muncă.

Având în vedere această situaţie, ministrul german al Agriculturii, Julia Klöckner, a lansat ideea de a facilita angajarea de personal din restaurante, de şomeri dar şi de solicitanţi de azil pentru a acoperi cererea de mână de lucru a fermierilor. Sectorul agricol german are nevoie imediat de 30.000 de muncitori sezonieri şi de 85.000 în luna mai, a subliniat ministrul Agriculturii.

Însă, fermierii germani se tem că pregătirea profesională va dura prea mult timp. „Dacă pentru un român sau un polonez care are mai mulţi ani de pregătire trebuie să angajez cinci germani, atunci nu merită efortul”, susţine Thomas Syring.