Bună ziua,
Vă scriu acest email pentru că în ultima vreme toată lumea vorbeşte despre mafia cu angajaţii români care lucrează în abatoare şi cum aceştia sunt exploataţi şi ţepuiţi de firmele româneşti.
Vreau să vă spun o mică poveste despre o firmă la care am lucrat mai bine de doi ani şi care face diferenţa între acele firme care exploatează muncitorii şi acele care chiar oferă un loc de muncă bine plătit.
Vreau să precizez că lucrez ca măcelar din 2002 şi am lucrat şi în Belgia 4 ani, deci nu sunt un om care nu are experienţă în afară. Vă scriu despre această firmă pentru a vă da seama de ce o firmă serioasă nu va avea niciodată şanse în acest domeniu.
În anul 2012 lucram în Belgia şi abatorul la care lucram a fost închis. Am fost sunat de un prieten să vin să lucrez în Germania însă prima oară aveam reţineri pentru că ultima oară lucrasem la o firmă unde nu mi-am primit salariul pe 3 luni. Acesta a garantat că e o firmă serioasă şi aşa că am luat decizia de a merge.
Şi aici începe povestea: Am ajuns la acel abator şi pe mulţi dintre măcelarii care lucrau acolo îi cunoşteam, lucrând în trecut cu ei. Recunosc că aveam încă temeri, întrebam în stânga şi dreapta dacă au luat salariile la timp, băieţii mi-au spus că nu sunt probleme. Având experienţa anilor în Germania, am spus să-l testez pe patron, să văd cum e ca om.
M-am dus la el a două zi şi i-am spus că nu am bani, acesta m-a întrebat cât am nevoie şi apoi a scos 100 euro din portofel şi m-a întrebat dacă îmi ajunge şi când rămân fără să vin la el.
Am rămas şocat, eram mai mulţi de 70 de angajaţi şi abia mă văzuse, dar nu a ezitat să-mi dea bani. Patronul nu se ocupa de angajări, pentru că el însuşi lucra zilnic în abator. Pentru angajare am luat legătură cu administratoul (o femeie) care mi-a făcut toate actele şi când am primit A1 m-am deplasat în Germania.
În week-end am făcut grătar cu băieţii şi i-am întrebat de patron, fiind foarte uimit că nu avea nici 30 ani. Băieţii mi-au povestit că au venit în Germania şi a lucrat la firma românească care a avut în trecut contract cu abatorul. Acesta a învăţat tot ce înseamnă producţia în acel abator şi în momentul când patronul a decis să se întoarcă şi să locuiască în România (era de peste 15 ani în DE) acesta s-a înţeles cu patronul să-şi facă el firma şi să preia contractul.
Aşa a ajuns să aibă peste 70 de angajaţi la nici 30 ani. Ce a urmat vă spun sincer că din 2002 eu nu am văzut la nicio firmă. Am să vă spun doar câteva din lucrurile care mie mi s-au părut importante.
Vorbeam cu prieteni din alte abatoare despre cât au avut de muncă şi ce salariu au luat. Ei luau 1400 euro şi aveau producţie mult mai multă ca noi, care luam 1700-1800 euro.
Toată lumea ştie că în abatoare se munceşte mult şi aşa este, dar depinde şi cum. Aici se întâmplă să se întârzie cu carcasele şi trebuia să aşteptăm 3-4 ore, deci în acea zi lucram mult mai mult decât era normal.
Patronul uneori comanda pizza pentru toţi şi navete cu cola, stăteam toţi în cantină şi luam o oră pauză să ne odihnim şi să ne tihnească mâncarea. Ştia să vorbească cu oamenii şi să-i facă să muncească cu drag, nu să se simtă exploataţi. Mulţi dintre băieţi văzând că e foarte bine la firmă, au vorbit să-şi aducă soţiile şi copiii în Germania, să fie aproape de ei. Patronul a făcut în aşa fel încât să găsească apartamente pentru ei şi băieţii nu au plătit cauţiune.
La alte firme stăteam 6 în cameră şi plăteam 200 euro chirie. La fiecare sărbătoare venea şi le aducea cadouri la copii, ceea ce nu am văzut la alţi patroni de când lucrez în afară. A fost o lună foarte proastă când am luat 1000 de euro.
Câţi oameni au plecat ? NICIUNUL. De ce? Pentru că ne-a explicat situaţia şi ca să luăm salarii ar fi trebuit să fim doar maxim 20 oameni.
A trimis o parte în concedii, dar nu lucram mai mult de 3-4 ore. Toţi au înţeles. A avut şi o perioada foarte grea, când a decis să-l dea afară pe un şef pentru că aflase că lua din banii unor oameni şi acestora le era frică să spună şi fura carne din abator.
Era de nerecunoscut atunci, îmbătrânise 10 ani, noi toţi îl întrebăm cum mai rezistă. Era păzit tot timpul acel om, având lângă el o gaşcă de puşcăriaşi cu care ameninţa în stânga şi dreapta, maşina lui a fost distrusă, dar nu a cedat. Ne spunea tot timpul că el, ca patron, şi-a luat un angajament faţă de oameni şi trebuie să lupte pentru ei, chiar dacă asta înseamnă să treacă prin momente mai grele.
Oamenii nu credeau, dar când ne-a arătat facturile, nu ne venea să credem că lucram aproape degeaba pentru acel abator. El ne-a spus că asta e încercarea lor, de a ne face să renunţăm la contract pentru a lua contractul cealaltă firmă românească care lucra acolo. Comic era că acea firma avea vreo 50 de angajaţi şi noi eram vreo 20, dar toţi de la ei voiau să lucreze la noi, dacă se putea.
Am lucrat acolo 4 luni, când inevitabilul s-a produs. Ne-a chemat pe toţi la el în apartament şi ne-a spus că au coborât iar preţul şi el nu este de acord, dar nu depinde de el pentru că lucra printr-un intermediar care acceptă preţul.
Ne-a spus că dacă vrem, el ne dă nouă afacerea, adică el nu mai vine deloc în abator, noi îi aducem hârtiile lui şi ne arată tot, cât se plăteşte lunar în Ro şi De şi banii îi împărţim, dar mai mult de 700-800 eur era imposibil să luăm.
Unii oameni au fost de acord, dar alţii aveau familiile aici şi nu aveau cum să trăiască cu aceşti bani. Au urmat două săptămâni foarte triste pentru toţi, el ne-a spus că toţi care vor să lucreze la cealaltă firma românească, să o facă pentru că trebuie să-şi vadă interesul pt că au familii.
Intermediarul s-a înţeles cu patronul ca oamenii să rămână şi firma cealaltă să preia apartamentele oamenilor. Eu personal nu am rămas, ştiam despre ce firma e vorba şi cum e treaba la ei.
V-am spus această poveste că să înţelegeţi că firmele corecte nu au şanse aici! Am vorbit cu patronul acum o săptămână, pentru că ţin legătura cu el, aşa cum ţin mulţi din foştii lui angajaţi. Mi-a spus că nici în ziua de azi nu a primit o diferenţă de plată (vreo 17.000 eur) de la intermediar şi a fost la un avocat care nu i-a dat şanse, pentru că firma acelui intermediar are multe datorii şi nu are bani.
Era dezamăgit pentru că el şi-a făcut treaba până în ultima zi şi NOI, românii suntem văzuţi ca țepari, dar de fapt nici nemţii nu sunt altfel. Dacă el trebuia să dea unei firme nemţeşti bani ar fi fost toţi pe el acum, însă invers nu interesează pe nimeni. El lucrează acum la o firma nemţească ca şef şi a adus la acea firma peste 10 români.
Ca o concluzie: sunt şi firme româneşti care merită tot respectul angajaţilor şi nu cred că aceasta e singura, însă dacă eşti corect, în final eşti perdant! Şi din păcate pe acele firme corecte nu le ajută nimeni aici!
Nu are rost să vă spun numele meu, mă semnez ca unul din acei români plecaţi din ţară pentru mai bine!
Toată stimă mea!