Puteți planifica multe cu un testament sau un contract de moștenire. Dar nu totul. Oricine poate avea dreptul la o parte obligatorie din moștenire. În categoria subiectelor despre care oamenilor nu le place să vorbească prea mult se află moștenirile, mai ales pentru că implică o parte afectivă și financiară extrem de importantă. Procura de asistență medicală reglementează, de exemplu, cine va avea grijă de banii și bunuri și de deciziile care te privesc, de sănătate, dacă nu vei mai putea să decizi din cauza unei boli, a bătrâneții sau chiar a unui accident. Dar ce rude au dreptul la moștenire? Continuați să citiți mai jos
Ce rude au dreptul la moștenire: cota parte obligatorie
Cu un certificat de moștenire sau un testament, decizi singur ce se va întâmpla cu averea și, prin urmare, și cine ar trebui să primească ce. Numai așa se pot preveni disputele familiale, care se ivesc deși nimeni nu și le dorește, uneori imediat după finalul funeraliilor. În afara unei bune părți din bunuri a cărei soartă oricine o poate decide, poate fi cerută și o cotă-parte obligatorie. Astfel, dacă un testator a dezmoștenit rude apropiate, acestea au dreptul oricum la o cotă-parte obligatorie. Continuați să citiți
Citește și: Moșteniri: așa trebuie să scrie testament, conform legii, o persoană care are copii din căsătorii diferite
Această posibilitate se datorează obligației de îngrijire a rudelor apropiate. Cei care au dreptul la o cotă-parte obligatorie includ:
- Copii (ilegitimi, legitimi, adoptați)
- Soțul (când căsătoria era valabilă la momentul decesului)
- Părinții defunctului (dacă persoana nu a avut copii proprii)
- Nepoții și strănepoții au dreptul la o cotă-parte obligatorie numai dacă sunt excluși de la moștenire și părinții lor nu mai sunt în viață. Frații și bunicii testatorului nu au dreptul la o cotă obligatorie. Primul poate revendica doar dacă nu există moștenitori de prim rang și părinții testatorului au murit deja, potrivit Hna.de.
Citește și: Moștenirea fiului vitreg: Loteria sorții atunci când nu există un testament
Cum este alcătuită cota parte obligatorie?
Cât de mare este cota obligatorie depinde de moștenire și de cota de porțiune obligatorie. Pentru copiii testatorului, cota-parte obligatorie este întotdeauna jumătate din cota-parte statutară a moștenirii. În anumite condiții, puteți elimina rudele din avere, în ciuda porțiunii obligatorii. Portalul Advocado.de oferă informații despre cota obligatorie pentru comunitatea de câștiguri și comunitatea de bunuri:
- Copii: 12,5 la sută
- Fără copii, ci părinți, frați, nepoate/nepoți: 25 la sută
- soțul/soția; dacă mai sunt în viaţă bunicii testatorului: 25 până la 43,75 la sută
În cazul câștigurilor, depinde de câștig, adică de suma care a fost câștigată într-o căsătorie și care este în cele din urmă împărțită între soți. Dacă s-a convenit o comunitate de proprietate, aceasta se referă la bunurile comune. În caz de deces, bunurile sunt înjumătățite, o jumătate este reținută de partenerul rămas, iar cealaltă jumătate este succesiunea. Continuați să citiți
Citește și: Adio moștenire? Ce se întâmplă cu averea din străinătate – Este adevărat că bunurile acumulate se pierd?
Cum pot fi dezmoștenire rudele apropiate?
Rudele apropiate pot fi dezmoștenite printr-un testament. Cu toate acestea, situația în care soțul/soția, copiii și nepoții sau părinții persoanei decedate nu primesc nicio parte din patrimoniul defunctului, a fost întotdeauna considerată incorectă și injustă. Prin urmare, legiuitorul acordă acestui grup restrâns de persoane o cotă-parte rezervatară. Beneficiarii cotei-părți au dreptul să solicite de la moștenitorul (moștenitorii) testamentari o sumă de bani egală cu jumătate din valoarea cotei-părți rezervatare.
Citește și: Ce se întâmplă cu moștenirea dacă nu se face testament?
Exemplu:
- La decesul testatorului, rămâne soțul (cu care a trăit în regimul comunității de bunuri pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prin care fiecare dintre soți își păstrează dreptul de proprietate asupra propriilor bunuri, însă valoarea corespunzătoare creșterii nete a averii acestora în timpul căsătoriei este împărțită în mod egal) și o fiică.
- În testamentul acesteia, testatorul l-a desemnat pe soțul său ca unic moștenitor.
- Masa succesorală este în valoare de 100.000 euro.
- Cota pentru determinarea părții obligatorii a fiicei este de ¼ (partea sa legală este de ½; la fel ca cea a soțului cu care a trăit în regimul comunității de bunuri pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei).
Drepturile rudelor care nu au fost incluse în testament
Potrivit e-justice.europa.eu, pentru a calcula suma de bani la care are dreptul fiica, proporția reprezentând rezerva succesorală trebuie să fie înmulțită cu valoarea masei succesorale la momentul deschiderii succesiunii. Mai exact, fiica poate solicita de la soț o rezervă succesorală în valoare de 25 000 euro (¼ × 100.000 euro). Testatorii nu pot să obstrucționeze dreptul la această cotă rezervatară prin includerea beneficiarilor cotei rezervatare în testament, ci numai să le aloce mai puțin de jumătate din cota-parte obligatorie care li se cuvine. În astfel de cazuri, beneficiarul cotei rezervatare are dreptul la o sumă suplimentară, astfel încât cota rezervatară să ajungă la jumătate din cota-parte obligatorie.
Citește și: Important – Cum se refuză moștenirea? Ce trebuie luat în considerare
Exemplu:
- În testamentul său, testatorul i-a desemnat ca moștenitori pe soția sa (cu care a trăit într-un regim al comuniunii de bunuri pentru cea a fost dobândit în timpul căsătoriei) și pe fiica sa, acordându-le ⅞ și, respectiv, ⅛ din averea sa.
- Masa succesorală este în valoare de 800.000 euro.
- Proporția corespunzătoare cotei rezervatare a fiicei este de ¼, adică 200.000 euro.
- Având în vedere că aceasta a fost inclusă în testament și, prin urmare, urmează să moștenească 100.000 euro (⅛ din 800.000 euro), fiica are dreptul să primească doar o sumă suplimentară pentru a se acoperi diferența (100.000 euro).
Important: Cererile privind cota obligatorie trebuie să fie prezentate în termen de trei ani de la data la care beneficiarul potențial al cotei obligatorii a luat cunoștință de deschiderea succesiunii și de dispoziția care i-a adus prejudicii și, în orice caz, în termen de maxim treizeci de ani de la deschiderea succesiunii,