Decizia de a părăsi ţara pentru a-ţi căuta norocul în alte zări nu este una pe care să o iei cu inima uşoară.
De cele mai multe ori, în urmă nu rămân doar locuri şi amintiri frumoase, ci şi oameni. Familia – cei dragi, care au nevoie de prezenţă, de un sfat, de o mângâiere. Copii care adorm cu dorul de părinţi şi le simt lipsa, în multe dintre întâmplările importante ale vieţii lor.
Noi, cei rămaşi aici, avem datoria de a face distanţele mai mici. De a-i sprijini în fiecare pas pe cei de departe, prin păstrarea legăturilor acestora cu ţara – mamă, prin susţinerea pe care trebuie să o acordăm celor pe care de acasă, ducându-le celor plecaţi – cât de des putem – o frântură de România.
Sunt lucruri pe care le facem zilnic, dar mai sunt multe altele de făcut. Cuvintele pot părea seci – proiecte, programe, linii de finanţare. Însă ele înseamnă grija noastră, a statului român, îndreptată spre cei aflaţi departe de România.
Tocmai de aceea, subscriind la importanţa pe care instituţiile acestui stat o acordă românilor de pretutindeni şi familiilor lor, regret şi condam orice exprimare care vine în dezacord cu respectul şi sprijinul de solidaritate de care trebuie să dăm dovadă, ca fraţi, ca români.
Salut gestul de onoare al celui care a făcut afirmaţii ofensatoare cu referire la românii din diaspora.
Angel Tîlvăr
Ministru pentru relaţiile cu românii de peste hotare