Mărturia unei românce după 12 ani în Germania. Tot mai mulți români din diaspora se gândesc, în ultimii ani, la întoarcerea acasă. Dorul de familie, limba, originile și sentimentul de „acasă” cântăresc greu. Dar realitatea de după revenire poate fi dureroasă. O româncă întoarsă recent în țară, după 12 ani petrecuți în Germania, povestește deschis despre dezamăgirea reacomodării în România.
Mărturia unei românce după 12 ani în Germania
„Am trei luni de România și îmi pare rău că m-am întors”, spune ea sincer. Potrivit acesteia, după mai bine de un deceniu trăit într-un alt sistem, adaptarea nu se face în câteva săptămâni, ci ar necesita, ironic, „12 ani de România” pentru a putea accepta din nou mentalitatea și ritmul de aici.
Românca recunoaște că întoarcerea nu a fost dictată de motive economice, ci emoționale. Dorul de țară și presiunea celor rămași acasă îi determină pe mulți să ia această decizie fără a analiza suficient consecințele. „Veniți cu sufletul, clar că vă trage”, spune ea, dar avertizează că sentimentul nu este suficient pentru a construi o viață stabilă după revenire.
Deși subliniază că nu își va renega niciodată limba și originile, femeia vorbește deschis despre diferențele uriașe de mentalitate. După ce trăiești într-o țară cu reguli clare și infrastructură funcțională, șocul este inevitabil: drumuri proaste, servicii făcute „de mântuială” și lipsa perspectivelor reale.
Salarii mici, prețuri mari și „pilele” care decid totul
Unul dintre cele mai mari șocuri rămâne raportul dintre salarii și costul vieții, mai ales în orașele mici din România. Românca vorbește despre oameni care trăiesc cu 2.500–3.000 de lei pe lună, în timp ce prețurile la alimente, utilități și chirii sunt comparabile cu cele din vestul Europei.
„Dacă ești harnic, reușești peste tot”, este o replică des întâlnită, dar ea o demontează rapid. Nu toată lumea poate să-și deschidă o afacere sau să muncească pe cont propriu. Mai mult, piața muncii este descrisă ca fiind dominată încă de relații, pile și favoruri, iar fără acestea, mulți sunt condamnați la munca de jos, prost plătită.
O mentalitate greu de acceptat după ani de diaspora
Comparând experiența din Germania cu viața din România, femeia recunoaște că nici vestul nu este perfect, însă diferența majoră rămâne mentalitatea. „Aici e un fel de «lasă-mă să te las»”, spune ea, explicând că mulți oameni nu mai speră la mai mult, se mulțumesc să trăiască de la o lună la alta, iar lucrurile sunt făcute superficial, inclusiv în firme și meserii.
În final, mesajul ei este unul de avertisment, nu de ură față de țară: întoarcerea acasă trebuie gândită extrem de bine, cu așteptări realiste și cu multă putere psihică. „E greu, e greu”, spune ea, convinsă că schimbările nu vor veni prea curând.