Un subiect foarte actual și e extrem de actual mai ales pentru români, fie că suntem în diaspora sau nu. Aceasta este o problemă care ne privește pe toți. Îți explic de ce e relevant. Chiar dacă lucrează în Italia, Spania, Austria sau altundeva, mulți români au acasă rude în vârstă, adesea singure. Fenomenul îmbătrânirii populației nu privește doar țările în care oamenii ajung la 100 de ani în mod frecvent, cum ar fi Italia sau Spania: România se confruntă cu aceeași problemă.
O problemă care ne privește pe toți. Să luăm exemplul Italiei. Italia îmbătrânește rapid: peste 3,8 milioane de persoane nu mai sunt independente, iar aproape o treime dintre cei trecuți de 75 de ani au nevoie de ajutor zilnic. România se confruntă cu aceeași realitate, mai ales că mulți tineri au plecat la muncă în străinătate, iar părinții și bunicii au rămas singuri. Problema va crește pentru că populația îmbătrânește rapid. Asta înseamnă că în anii următori cererea de îngrijire va fi și mai mare.
Ce este îngrijirea pe termen lung (LTC)
Îngrijirea pe termen lung înseamnă servicii și sprijin pentru cei care, din cauza bolii, accidentului sau vârstei, nu se mai pot descurca singuri în activitățile zilnice: spălat, hrănit, deplasare, igienă. Aceste servicii pot fi acordate la domiciliu, de către un îngrijitor, sau într-un centru specializat. O poliță de îngrijire pe termen lung (LTC) sau sprijinul instituțional poate fi o soluție care să scadă povara financiară și emoțională pentru familii.
Să ne gândim și că noi înșine am putea îmbătrâni în diaspora. Românii care au lucrat 20–30 de ani în Italia, Spania sau Austria se apropie și ei de vârsta pensionării. Sistemele de sănătate și pensii din aceste țări sunt sub presiune, iar îngrijirea la bătrânețe devine costisitoare. O asigurare LTC sau o schemă sprijinită de stat, cum propune Italia prin TFR și INPS, poate însemna diferența între o bătrânețe demnă și una plină de lipsuri.
Costurile sunt mari și inevitabile. Un îngrijitor la domiciliu costă în Italia ~1.500 €/lună, iar un cămin de bătrâni (RSA) poate ajunge la 2.500 €/lună sau mai mult. Pentru o familie de emigranți, asta poate însemna ca economiile sau pensia să nu fie suficiente. Fără asigurare, povara cade pe umerii copiilor. Modelul italian poate inspira și alte țări
Dacă Italia discută despre folosirea TFR pentru o rentă viageră legată de îngrijire, există șanse ca și alte țări europene să introducă soluții similare. Românii ar trebui să fie informați pentru a profita din timp de aceste opțiuni, mai ales cei care contribuie deja la INPS sau alte sisteme de pensii străine. Nu contează dacă locuiești în Roma, Madrid sau București: odată ce devii dependent, ai nevoie de resurse. Fiecare familie, indiferent unde trăiește, se confruntă cu aceleași întrebări: cine are grijă de cei dragi? Cât costă? Cine plătește?
Cine este considerat neautosuficient
Politicile de îngrijire pe termen lung consideră o persoană dependentă atunci când aceasta necesită asistență continuă din partea unei terțe persoane și nu este capabilă să efectueze independent cel puțin patru dintre următoarele șase activități zilnice: îmbrăcatul, îmbăierea, igiena personală, transportul, hrănirea și controlul funcțiilor corporale. În plus, sunt incluse și tulburările mintale organice, cum ar fi boala Alzheimer sau Parkinson, care afectează capacitățile cognitive.
Tipuri de polițe de îngrijire pe termen lung
Există diverse tipuri de polițe de asigurare pe termen lung (LTC) pe piață, care sunt împărțite în principal în acoperire de viață și de sănătate:
Asigurare pe termen lung pe viață: Aceasta este cea mai frecventă. Prima se plătește pe întreaga viață a asiguratului. În cazul lipsei de autosuficiență, plățile primelor sunt suspendate și se plătește o rentă viageră atâta timp cât asiguratul rămâne neautosuficient sau până la deces.
Asigurare pe termen lung temporară pe viață: Prima se plătește pentru un număr stabilit de ani, dar acoperirea poate dura toată viața. Renta viageră se activează la pierderea autosuficienței.
Asigurare pe termen lung de sănătate: Aceasta oferă rambursarea cheltuielilor medicale până la o limită maximă sau o despăgubire în cazul pierderii autosuficienței, chiar și fără a prezenta cheltuieli care să fie rambursate.
La ce să fii atent. Înainte de a achiziționa o poliță de asigurare pe termen lung (LTC), este important să luați în considerare câteva aspecte cheie:
- Vârsta maximă de intrare în contract: de obicei între 60 și 70 de ani, în funcție de companie;
- Starea de sănătate: polița poate fi achiziționată doar de către cei care sunt independenți în momentul achiziției. Este necesar un chestionar de sănătate obligatoriu. Aveți grijă să nu omiteți sau să denaturați informațiile, altfel riscați să reduceți sau să vă refuzați beneficiile.
- Perioada de așteptare: aceasta este perioada în care, în ciuda plății primei, acoperirea este inactivă. În general, este de un an, dar poate fi de până la trei ani pentru bolile mintale sau nervoase. Nu se aplică accidentelor. Unele companii elimină perioada de așteptare dacă se efectuează un examen medical preventiv.
- Excluderi: Afecțiunile cauzate de autovătămare intenționată (de exemplu, tentative de suicid), consumul de droguri neterapeutice, abuzul de alcool sau leziunile legate de sporturi extreme (de exemplu, parapanta) nu sunt, în general, acoperite.