
O casă din dinamită stârnește controverse – Kathryn Bigelow, câștigătoarea premiului Oscar în trecut, este recunoscută pentru modul autentic în care aduce pe ecran povești inspirate din realitate, însă cel mai recent thriller regizat de ea, O casă din dinamită („A House of Dynamite”), lider în prezent în topurile Netflix, a stârnit deja critici vizând acuratețea detaliilor prezentate. Reacția regizoarei la aceste acuzații nu a întârziat să apară. (Continuă să citești după fotografie)

Filmul, care a urcat rapid pe primul loc în Top 10 Netflix săptămânal, pe primul loc în lista filmelor englezești, cu 22,1 milioane de vizualizări în primele trei zile urmărește reacția mai multor centre de decizie din cadrul guvernului american în fața unei amenințări iminente: o rachetă balistică intercontinentală se îndreaptă spre SUA, iar autoritățile trebuie să decidă cum să o oprească și care este răspunsul potrivit la nivel mondial.
Cu o distribuție de excepție – Rebecca Ferguson, Jared Harris și Idris Elba – filmul a debutat în octombrie și a fost primit cu entuziasm atât de critici (78% rating), cât și de public (77% rating), conform Rotten Tomatoes. „O casă din dinamită” s-a impus rapid ca unul dintre cele mai vizionate titluri de pe Netflix, rămânând pe primul loc în topuri, performanță atinsă nu doar în România. Continuă să citești

Clarificările Pentagonului
O notă internă obținută de Bloomberg relevă că instituția și-a exprimat „îngrijorarea” cu privire la anumite inexactități din scenariu. Documentul menționează că autoritățile americane plănuiesc să corecteze percepțiile false și să explice corect funcționarea sistemului de apărare antirachetă terestru, așa cum a fost prezentat în film. Un aspect prezentat proeminent în film, dar nu detaliat în document, este costul interceptoarelor terestre: personajul secretarului Apărării, jucat de Jared Harris, reclamă cheltuieli de 50 de miliarde de dolari. Nota Pentagonului recunoaște doar că aceste costuri „sunt mari”, însă subliniază că „nu se compară cu pierderile în cazul unui atac nuclear real”. De asemenea, este contestată afirmația din film privind precizia de doar 61% a rachetelor. Continuă să citești

Nota explică faptul că filmul se inspiră din „prototipuri mai vechi”, în timp ce interceptoarele moderne (GBI) „au avut o precizie de 100% în teste” în ultimul deceniu. Uniunea Oamenilor de Știință a pus însă la îndoială datele Pentagonului și a atras atenția asupra unor simplificări narative din film:
„O apărare cu adevărat robustă ar presupune atacuri simultane cu mai multe rachete, momeli și atacuri directe asupra elementelor cheie ale sistemului antirachetă, însă nimic din toate acestea nu apare în intrigă. Amenințarea ficțională propusă este una dintre cele mai simple posibile.”
Pentagonul a clarificat, printr-un comunicat, că nu a fost consultat de regizoare sau echipa de producție pentru realizarea filmului „O casă din dinamită”, subliniind că acesta „nu reflectă opiniile sau prioritățile administrației curente”, conform netflixmania.it. În replică, scenaristul Noah Oppenheim a declarat pentru MSNBC că a discutat cu numeroși experți în apărare antirachetă, adresând „o multitudine de întrebări cu privire la procese, proceduri și planurile de răspuns la o amenințare cu rachete balistice intercontinentale”. Scopul, susține el, a fost o reprezentare cât mai fidelă.
„Din păcate, sistemul nostru de apărare antirachetă este departe de a fi perfect. Dacă Pentagonul dorește să purtăm o discuție despre îmbunătățirea lui sau despre pașii următori pentru siguranța noastră, suntem deschiși. Însă ceea ce arătăm în film reflectă realitatea.”
Kathryn Bigelow, dublă laureată a premiului Oscar, și-a văzut operele criticate și în trecut pentru abordarea evenimentelor reale: „The Hurt Locker” (Oscar pentru regie în 2010) a primit aprecieri, dar și critici privind fidelitatea față de realitatea din teren, iar „Zero Dark Thirty” a generat controverse pentru modul de prezentare a torturii și pentru minimalizarea implicării administrației Obama în eliminarea lui Osama bin Laden. Continuă să citești

Răspunsul lui Kathryn Bigelow
Într-un interviu acordat publicației The Guardian, Bigelow a subliniat că nu a solicitat aprobarea sau cooperarea Pentagonului pentru film, dorind să păstreze independența artistică: „Arsenalul nuclear este o structură falibilă. În spatele lui se află oameni care lucrează neobosit, a căror expertiză ne protejează, dar expertiza nu înseamnă infailibilitate.”
Citește și: Cel mai tensionat thriller al anului ajunge pe Netflix – Un film exploziv semnat Kathryn Bigelow
SUA deține actualmente 44 de rachete interceptoare terestre, desfășurate în Alaska și California, iar Pentagonul a acordat deja companiei Northrop Grumman un contract de 13,3 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unei noi generații de rachete, cu livrare estimată în 2029. În mai 2024, Donald Trump a propus sistemul „Golden Dome”, cu arme spațiale destinate interceptării atacurilor împotriva Statelor Unite. Discutând alături de scenaristul Noah Oppenheim pentru Hollywood Reporter, Bigelow a apărat autenticitatea filmului: „Spun doar adevărul. Pentru mine, realismul și autenticitatea sunt esențiale.”
Citește și: Surpriza anului pe Netflix: filmul pe care nimeni nu se aștepta să-l vadă în topul vizionărilor 2025
Pentagonul, recent în conflict și cu alte producții Netflix
„O casă din dinamită” nu este singurul titlu Netflix contestat recent de autoritățile americane. Serialul „Boots” (în România, „Noii recruți”) a fost criticat pentru inexactități, Pentagonul catalogând drept „gunoi” modul în care serialul prezintă viața pușcașilor marini homosexuali și excluderea lor, atât în contextul anilor ’90, cât și în memoriile din anii ’70 pe care se bazează povestea.

De altfel, reacțiile Pentagonului au contribuit la creșterea popularității acestor titluri pe platforma de streaming. Cel mai probabil, „O casă din dinamită” va rămâne printre cele mai vizionate filme Netflix. În privința fidelității cu care este prezentat sistemul american de apărare antirachetă, filmul regizat de Kathryn Bigelow ar putea genera o dezbatere amplă și polarizată în rândul publicului și specialiștilor.
