Un turist britanic de 60 de ani, originar din Insula Sfânta Elena, a fost identificat și izolat la Milano după ce autoritățile sanitare britanice au alertat Regiunea Lombardia că bărbatul călătorise pe același zbor cu soția primei victime a hantavirusului de pe nava MV Hondius — femeia decedată ulterior la Johannesburg. Totul a pornit de la un focar fără precedent izbucnit la bordul navei de croazieră olandeze, plecată din Ushuaia pe 1 aprilie 2026, după ce o pereche de olandezi ar fi intrat în contact cu rozătoare infectate în timpul unei excursii de birdwatching lângă o groapă de gunoi din Argentina.
Bărbatul a murit pe 11 aprilie, soția lui a decedat câteva zile mai târziu la Johannesburg, iar un al treilea pasager a murit la bord pe 2 mai. Până când OMS a emis alerta, nava traversase deja Atlanticul de Sud, oprindu-se la Tristan da Cunha, Insula Sfânta Elena și Ascensione. Zeci de pasageri coborâseră înainte ca focarul să fie identificat oficial, răspândindu-se în zeci de țări. Turistul britanic se afla exact în această fereastră — fusese în contact strâns cu o persoană confirmată pozitiv și ajunsese deja în Italia, la Milano, înainte ca sistemul de supraveghere să-l localizeze.
Sănătos, dar în carantină
Testul virusologic efectuat în seara de 12 mai a ieșit negativ, la fel și pentru însoțitorul care călătorea cu el. Responsabilul regional pentru sănătate, Guido Bertolaso, a confirmat public rezultatele, subliniind că bărbatul „este în prezent în carantină la Spitalul Sacco din Milano, deoarece locuia într-un B&B și nu dispune de o cazare privată adecvată.” Deși testul este negativ și turistul nu prezintă simptome, protocolul ministerial din 11 mai impune menținerea carantinei până pe 6 iunie — o perioadă-fereastră de 42 de zile de la zborul din 24 aprilie, considerată necesară pentru a exclude orice posibilitate de infectare tardivă. Un al doilea test urmează să fie efectuat după o săptămână, a scris Il Fatto.
Vezi și: Alertă după izbucnirea hantavirusului: experții impun carantina
Virusul Andes, tulpina identificată în focarul de pe Hondius, este singurul hantavirus pentru care a fost documentată transmiterea interumană — o caracteristică rară în cadrul acestei familii de virusuri, care le conferă o atenție specială din partea epidemiologilor.
Autorități europene au ținut să tempereze îngrijorările publice: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) consideră riscul pentru populația generală europeană „foarte scăzut”, precizând că virusul „nu se transmite ușor” și că rozătorul rezervor natural al virusului Andes nu există în Europa. Virusologul Fabrizio Pregliasco a declarat că „nu ne aflăm în fața unei noi pandemii iminente sau a unei urgențe sanitare globale comparabile cu Covid”, adăugând că episodul demonstrează, dimpotrivă, că „sistemul de supraveghere internațională este mult mai atent și reactiv față de trecut.” Cu toate acestea, o pacientă franceză infectată la bordul navei se afla în stare gravă la Paris, conectată la un dispozitiv de suport vital care îi oxigenează artificial sângele, în timp ce medicii speră că plămânii și inima ei vor reuși să se recupereze. Bilanțul oficial OMS indica, la ultima actualizare, șapte cazuri confirmate sau suspecte și trei decese, cu contact tracing activ în mai multe țări simultan.
Ceea ce face acest episod diferit față de alertele obișnuite nu este numărul de cazuri, ci geografia lor: un virus zoonotic contractat în Patagonia a călătorit prin Atlanticul de Sud, a escaladat la Insula Sfânta Elena, a zburat spre Johannesburg și a ajuns, în cele din urmă, pe o stradă din Milano — fără ca nimeni să știe, timp de săptămâni, că se mișca.