În orice țară ați locui, este esențial, în condițiile în care vă găsiți un loc de muncă, să vă cunoașteți atât drepturile, cât și obligațiile. Astăzi vă vom prezenta șapte dintre drepturi, enumerate de platforma socinro.me.
1.Respectarea timpului de lucru
În Germania, un loc de muncă cu normă întreagă cuprinde aproximativ 40 de ore pe săptămână prestate într-un program de lucru de luni până vineri. Totuși, există domenii cum sunt sănătatea, HORECA ( hoteluri,restaurante, cafenele), gastronomie, transporturi publice, în care se lucrează și sâmbătă și duminică. În aceste cazuri, timpul de lucru maxim pe săptămână este limitat prin lege la o medie de 48 de ore, cel mult 60 de ore cu compensaţie de timp liber în săptămâna (săptămânile) următoare.
Legea stabilește și o durată maximă a unei zile de muncă. Astfel, o zi de muncă nu poate depăși 10 ore în intervalul luni-vineri și 8 ore sâmbătă sau duminică.
Pentru o zi de lucru ce dureaza între 6 și 9 ore trebuie făcută o pauză de 30 de minute. Dacă se lucrează mai mult de 9 ore trebuie făcută o pauză de 45 de minute. Pauzele pot fi împărțite în pauze mai mici de 15 minute. Prima pauza trebuie luată cel târziu după 6 ore de lucru. După o zi de lucru trebuie să urmeze o întrerupere a lucrului de cel puțin 11 ore. Legea prevede posibilitate ca anumite persoane să aibă timp redus de muncă.
2. Dreptul de a beneficia anual de concediu de odihnă.
Concediul minim de odihnă plătit este de 24 de zile lucrătoare pe an, care trebuie efectuat în anul în curs sau, în condiții excepționale, în anul următor, dar numai în primul trimestru; prin contractele de muncă pot fi obținute zile suplimentare de concediu de odihnă. Pentru tineri cu vârsta între 16 și 18 ani, durata concediului poate fi prelungită cu 1-2 zile în funcție de condițiile de muncă și vârstă.
3. Dreptul la zile libere pentru evenimente familiale
În baza Legii civile federale și a înțelegerilor cu angajatorul, angajații români pot beneficia de până la 5 zile lucrătoare libere în cazul unor evenimente familiale: căsătorie, nașterea copilului, deces în familie, etc. În fapt, această perioadă este maximă, angajatorul german putând să scurteze această înțelegere cu angajatul cu 1-2 zile, astfel încât să rămână un minim de 3 zile lucrătoare pentru astfel de evenimente.
4. Dreptul la zile libere declarate prin lege sărbători publice.
În Germania sunt legiferate la nivel național următoarele sărbători:
– Ziua naţională – Ziua Unificării Germaniei / Tag der Deutschen Einheit –3 octombrie;
– Anul Nou – Neujahr – 1 ianuarie;
– Vinerea Mare (înaintea Paştelui catolic) – Karfreitag;
– Primele două zile ale Paştelui catolic – Ostersonntag şi Ostermontag;
– 1 Mai – Maifeiertag / Arbeitstag;
– Înălţarea Domnului – Christi Himmelfahrt;
– Rusaliile – 2 zile (duminică-luni) – Pfingster;
– Crăciunul – 25-26 decembrie – Weihnacht
Mai există și alte sărbători, diferite de la land la land.
5. Dreptul la zi liberă
Teoretic, angajații în Germania nu au voie să lucreze duminicile. Dar există multe sectoare în care se muncește în schimburi sau la foc continuu cum sunt restaurantele, unele magazine de prin gări, fast food-urile, hotelele, căile ferate, aeroporturile, etc. Ceilalți angajatori însă, pentru a putea convoca angajații proprii la muncă în ziua de duminică, sunt obligați să depună o cerere la “Amt für Arbeitsschutz und Sicherheitstechnik” cu 4 săptămâni înainte de efectuarea muncii. În acest caz, angajatorul trebuie să acorde angajatului o zi de pauză compensatorie în următoarele 2 săptămâni.
6. Dreptul salarial în caz de boală
În cazul în care un angajat se îmbolnăvește, angajatorul va trebui să ii plăteasca timp de şase săptămâni salariul complet. Dacă durata bolii se prelungeste la mai mult de şase săptămâni, casa de asigurări sociale la care este înscris angajatul îi va achita 70% din salariu. În cazul asigurărilor de sănătate private sunt valabile și alte reguli, diferite de la casă la casă.
Rețineți și o obligație legală la acest capitol! Când vă îmbolnăviți, anuntați angajatorul și în termen de 3-4 zile prezentați acestuia certificatul medical.
7. Dreptul la protecţia împotriva concedierii colective
Arbeitsrecht (Legislaţia muncii) stabilește că în companiile cu mai mult de zece angajaţi funcționează legea cu privire la protecţia împotriva concedierii colective de care beneficiază mai multe categorii de personal, dar și femeile gravide, mamele cu contract, angajaţii în concediu de maternitate şi persoanele cu handicap grav. Cu cât un angajat a lucrat mai mult pentru o companie, cu atât mai lungă este şi perioada de preaviz. Perioadele de preaviz pot rezulta însă şi dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare.