Sistemul german de concediu medical funcționează după o logică simplă de zeci de ani: ești apt de muncă sau nu ești. Nu există variantă intermediară. Dacă medicul îți eliberează un Krankschein și nu te prezinți la job mai mult de șase săptămâni, casa de asigurări îți plătește Krankengeld. Dacă te întorci la lucru — chiar și parțial, chiar și câteva ore pe zi — pierzi automat indemnizația. Tocmai această regulă ar putea fi schimbată fundamental, conform unui raport de 483 de pagini prezentat luni ministrului federal al Sănătății, Nina Warken.
Comisia de Experți în Finanțe Sănătate, înființată chiar de Warken, a propus introducerea unui Teilkrankengeld — un sistem de indemnizație parțială pe trepte de 25, 50, 75 și 100 la sută. Concret: un angajat care poate presta jumătate din sarcinile de serviciu ar primi salariul aferent acelei jumătăți și, în plus, indemnizație pentru orele în care nu poate lucra. Motivul declarat nu ține doar de economii pentru casele de asigurări — deși și asta contează, în condițiile în care Krankengeld-ul reprezintă al patrulea mare cost al sistemului, cu 21,6 miliarde de euro anual. Comisia argumentează că revenirea treptată la muncă poate accelera recuperarea în cazul bolilor cronice sau al convalescențelor prelungite, cu efecte pozitive asupra stării de sănătate și a reintegrării sociale.
Trebuie să amintim aici că sistemul de sănătate din Germania este unul dintre cele mai scumpe din lume, asigurătorii de sănătate de stat cheltuind aproximativ 1 miliard de euro (1,15 miliarde de dolari) pe zi pentru asistență medicală – o cifră care se așteaptă să crească și mai mult în următorii ani. Între timp, contribuțiile de asigurare ale germanilor la acești asigurători de sănătate de stat au crescut în medie cu aproximativ 3% în acest an, pe lângă o creștere de 2,5% în 2025. Însă, în ciuda creșterii contribuțiilor, cheltuielile asigurătorilor de stat cresc și mai rapid.
Modelul există deja — în Suedia
Reforma nu pornește de la zero. Suedia aplică de ani buni un sistem similar de concediu medical parțial, iar cea mai recentă reformă suedeză a adăugat și posibilitatea ca angajatul să-și distribuie singur orele de muncă rămase pe zilele din săptămână, flexibilitate deosebit de utilă pentru cei care lucrează în ture — medici, polițiști, personal de comerț. Tocmai această adaptabilitate lipsește din modelul german actual, unde o tură nu poate fi pur și simplu întreruptă la jumătate. Comisia recunoaște această problemă și sugerează o orientare după modelul scandinav, fără să ofere deocamdată detalii despre cum ar fi implementat concret în condițiile pieței muncii germane.
Opoziția față de propunere este deja fermă. DGB — Confederația Sindicatelor Germane — a respins ideea categoric, prin vocea membrei în consiliu de conducere Anja Piel: „Cine este bolnav trebuie să se poată odihni în liniște.” Sindicalistii avertizează că, în realitate, presiunea economică și structurile ierarhice din mediul de muncă german ar transforma o decizie teoretic voluntară într-una implicit obligatorie — cu riscul cronicizării bolilor tratate insuficient. Comisia înseși recunoaște riscul, subliniind că evaluarea capacității de muncă trebuie să rămână exclusiv în mâinile medicului și cu acordul pacientului. Ministrul Warken a anunțat că intenționează să trimită propunerile legislative în parlament până în vară — dar care dintre cele 66 de recomandări ale comisiei vor deveni lege rămâne o întrebare deschisă, potrivit t-online.de.
Raportul comisiei, de 480 de pagini, a inclus propuneri precum:
- Creșterea taxelor la băuturile spirtoase și tutun .
- O nouă taxă pe băuturile zaharoase. Membrul Comisiei, Ferdinand Gerlach, director al Institutului de Medicină Generală și el însuși medic, a declarat că experiența din alte țări a arătat că, atunci când sunt introduse taxe pe zahăr, producătorii tind să reducă în mod voluntar conținutul de zahăr din produsele lor.
- O nouă măsură care impune efectuarea operațiilor planificabile — cum ar fi protezele de genunchi — doar după ce pacientul a primit o a doua opinie independentă de la un alt medic care nu are nicio implicare economică în decizie. Germania efectuează mai multe astfel de operații decât multe alte țări ale UE.
- Pacienții plătesc contribuții mai mari pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă. În prezent, asigurătorii de sănătate plătesc pentru majoritatea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă.
- Soții/soțiile susținătorilor de familie fără copii sub 6 ani nu ar mai fi asigurați automat. Aceasta este considerată o recomandare deosebit de controversată, iar premierul bavarez Markus Söder, de exemplu, a declarat deja că nu o va implementa.