
Germania nu este suficient pregătită pentru crize majore și situații de catastrofă, avertizează Gerda Hasselfeldt, președinta Crucii Roșii Germane (DRK), care vorbește despre „deficite enorme” atât privind echipamentele, cât și pregătirea personalului și structurilor de intervenție.

„Pentru protecția populației se face mult prea puțin”, a declarat Hasselfeldt într-un interviu acordat grupului de presă Funke Mediengruppe. Potrivit fostei membre a cabinetului federal și vicepreședintă a Bundestagului, nu este deloc exagerat ca Germania să se pregătească pentru scenarii precum conflicte armate sau catastrofe naturale de amploare. În timp ce în dezbaterile de politică de securitate accentul este pus pe apărarea externă, „protecția populației pe plan intern este adesea tratată superficial”.
Nu se poate asigura asistență nici pentru „1–2% din populație în cazul unei crize”
Hasselfeldt a identificat trei vulnerabilități majore: lipsa stocurilor și dotărilor, numărul insuficient de angajați instruiți pentru situații de urgență și reziliența redusă a populației civile. În prezent, a avertizat ea, Germania nu ar putea să asigure asistență nici măcar pentru „1–2% din populație în cazul unei crize”. De exemplu, „modulele mobile de îngrijire nici măcar nu sunt finanțate”, a subliniat șefa DRK.
CITIȚI ȘI ► Sistemul de avertizare pe mobil în caz de dezastre a devenit funcțional în toată Germania. Cine nu va primi alerte și de ce
Pentru a îmbunătăți substanțial sistemul național de protecție civilă, Hasselfeldt solicită alocarea a 2,5 miliarde de euro anual, în condițiile în care, în prezent, este disponibilă doar jumătate din această sumă, iar organizațiile umanitare recunoscute „nu sunt luate în calcul în mod specific”.
Critici au fost îndreptate și către reforma planificată a spitalelor, despre care Hasselfeldt spune că „nu ia deloc în considerare protecția în caz de catastrofe”. În loc să se facă provizii pentru transferuri de urgență, „există incertitudine chiar și cu privire la ce spitale vor mai rămâne funcționale”, avertizează aceasta.
Referindu-se la necesitatea spațiilor de adăpostire, Hasselfeldt a propus soluții pragmatice: „Nu trebuie neapărat să fie buncăre”, susținând că s-ar putea utiliza, de exemplu, stații de metrou, atât timp cât populația ar avea la dispoziție suficient de multe locuri sigure de retragere în caz de urgență.