Taxa pe relocare în Germania: Plecarea din Germania nu înseamnă neapărat o ușurare fiscală. Impozitul impus de statul german face ca simpla schimbare a reședinței fiscale să devină o povară costisitoare, chiar și pentru cei care nu și-au vândut activele. Experții avertizează că, pentru mulți, mutarea poate aduce costuri uriașe și surprize financiare.
Taxa pe relocare în Germania
Pe fondul crizei economice, tot mai mulți germani aleg emigrarea. Ei caută condiții de trai mai bune și oportunități profesionale mai avantajoase peste hotare. Totuși, pe drumul către plecare apare un obstacol serios – introducerea taxei pe relocare (Wegzugsteuer), care poate face ca părăsirea Germaniei să fie deosebit de costisitoare.
Reglementările privind așa-numita taxă pe relocare înseamnă că, la schimbarea rezidenței fiscale din Germania într-o altă țară, statul poate impune această contribuție. Taxa se aplică chiar și atunci când contribuabilul nu a vândut efectiv nimic. În practică, asta duce la situația în care simpla părăsire a țării este însoțită de costuri ridicate.
Citiți și ► Câți români trăiesc pe banii statului german: cifrele reale despre Bürgergeld
Statisticile arată că, anual, mii de germani decid să se stabilească permanent în alte țări. Aproximativ 210.000 de persoane cu cetățenie germană, cu vârste între 20 și 40 de ani, părăsesc țara în fiecare an, dintre care trei sferturi au studii superioare, iar tendința este în creștere. Aceste date provin de la Oficiul Federal de Statistică și de la Institutul Federal de Cercetare a Populației (BiB).
Ce este Wegzugsteuer?
Este o formă specială de impozit pe venit (conform § 6 AStG – Außensteuergesetz), menită să prevină pierderea dreptului Germaniei de a impozita câștigurile de capital. Se aplică persoanelor care:
- au avut rezidență fiscală nelimitată în Germania cel puțin 7 din ultimii 12 ani,
- își transferă rezidența fiscală în străinătate,
- dețin cel puțin 1 % din acțiunile unei societăți pe acțiuni (în ultimii 5 ani) sau participații semnificative în fonduri de investiții.
Potrivit Welt, obligația de a plăti taxa pe relocare vizează persoanele care au locuit cel puțin șapte ani în Germania și dețin cel puțin un procent din acțiunile unor companii. Fiscul presupune atunci așa-numita „vânzare fictivă” și impune impozit pe profitul care s-ar fi obținut la o tranzacție reală. Asta înseamnă că, chiar păstrând toate activele, contribuabilul trebuie să se aștepte la costuri ridicate.
Din 2022, reglementările privind taxa pe relocare au devenit și mai stricte. Anterior, persoanele care se mutau în țări din UE puteau beneficia de amânarea plății, acum această posibilitate a fost mult restrânsă. Taxa trebuie achitată într-un termen scurt sau eșalonată, însă este necesară depunerea unor garanții corespunzătoare. Aceste schimbări îi fac pe tot mai mulți să se întrebe dacă emigrarea mai este cu adevărat rentabilă. Wegzugsteuer este numită uneori „zidul fiscal” care limitează emigrarea cetățenilor, în special a antreprenorilor și investitorilor.
Când poți evita taxa pe relocare?
Există totuși câteva excepții care permit evitarea plății taxei pe relocare. Dacă contribuabilul revine în Germania în termen de șapte ani de la plecare, obligația fiscală poate fi anulată. În unele cazuri, se pot aplica tratatele de evitare a dublei impozitări, care protejează împotriva costurilor duble în mai multe țări. Experții subliniază însă că fiecare situație necesită o analiză individuală și consultanță de la un specialist fiscal.