Franța și-a luat tot aurul înapoi de la americani. Întregul stoc de 2.437 de tone al Franței se află acum la Paris, în seiful subteran „La Souterraine”, un buncăr construit la 27 de metri adâncime sub Hôtel de Toulouse — făcând din Franța al patrulea cel mai mare deținător de aur din lume. Nu mai există niciun lingou francez pe teritoriu american. Pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1920. Metoda de repatriere a fost neobișnuită, evitându-se complicații geopolitice cu Washingtonul.
Franța și-a luat tot aurul înapoi de la americani
Banca Franței a vândut în 2025 și începutul lui 2026 întreaga cantitate de aur stocată la Rezerva Federală americană din New York, realizând un profit de 12,8 miliarde de euro. Operațiunea a fost executată prin 26 de tranzacții distincte, între iulie 2025 și ianuarie 2026, profitând de prețuri record ale metalului prețios — aurul depășise 4.000 de dolari uncia în trimestrul patru din 2025, un nivel neatins niciodată în istorie. Metoda aleasă spune multe despre pragmatismul francez: Banca Franței a revândut aurul vechi pentru a cumpăra lingouri noi, în loc să suporte costul transportului spre Europa și al transformării lingourilor neconforme — o decizie logică din punct de vedere tehnic, dar cu un ecou geopolitic pe care Washington nu-l poate ignora.
Versiunea oficială și ceea ce nu se spune
Guvernatorul François Villeroy de Galhau a insistat că rapatrierea nu a fost motivată de considerente politice — că totul ține de calitatea lingourilor tranzacționate pe piața europeană și de logica tehnică a modernizării stocurilor, nu de o neîncredere față de Statele Unite. Versiunea este plauzibilă și documentată: operațiunea nu este o decizie improvizată, ci se înscrie într-un program de raționalizare derulat de două decenii, cu un obiectiv clar de omogenizare a stocului.
Auditul intern din 2024 recomandase explicit finalizarea procesului pentru cele 129 de tone rămase la New York. Calendarul a coincis pur și simplu cu o perioadă în care prețul aurului era excepțional de ridicat. Dar contextul geopolitic în care anunțul a ajuns în presă face ca explicația tehnică să nu fie suficientă pentru nimeni. După înghețarea rezervelor Băncii Rusiei în 2022, subiectul repatrierii aurului a început să fie discutat intens în rândul băncilor centrale și al politicienilor din întreaga lume. Iar Franța tocmai a închis dosarul — în timp ce tensiunile transatlantice ating cote neîntâlnite de decenii, potrivit Franceinfo.
Germania se uită și tace — deocamdată
În Germania, care deține a doua cea mai mare rezervă de aur din lume, unii economiști au cerut deja guvernului să-și retragă metalul prețios din SUA, invocând îngrijorări legate de politicile „imprevizibile” ale președintelui Donald Trump. Bundesbank păstrează în prezent aproximativ 1.236 de tone la Federal Reserve — circa 37% din totalul rezervelor germane.
Citiți și: Germania ia în calcul retragerea a 1.200 de tone de aur din SUA, pe fondul tensiunilor comerciale cu Trump
Michael Jäger, președintele Asociației Contribuabililor Germani, nu a folosit cuvinte diplomatice: „Trump este imprevizibil și face orice pentru a genera venituri. De aceea aurul nostru nu mai este în siguranță în seifurile Fed-ului.” Bundesbank nu a anunțat niciun plan de retragere. Dar presiunea publică crește, iar gestul Franței — oricât de tehnic a fost prezentat oficial — adaugă combustibil unei dezbateri care nu mai poate fi ignorată la Berlin. Nu este prima dată când Franța dă tonul în Europa în privința aurului: în anii 1960, președintele de Gaulle ordonase operațiunea secretă „Vide-Gousset” și repatriase peste 3.300 de tone din New York și Londra — anticipând cu ani înainte prăbușirea sistemului Bretton Woods. Istoria nu se repetă niciodată identic. Dar uneori se rimează cu o precizie care ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea.
Și România are 61 de tone de aur la Londra — și nu le ia acasă
Povestea franceză lovește altfel când o citești din România. Banca Națională a României păstrează la Banca Angliei aproximativ 60 de tone de aur — circa 60% din rezerva totală a țării de 103,6 tone. Subiectul repatrierii acestor lingouri a aprins de mai multe ori dezbaterea publică și politică, fără niciun rezultat concret. „Legea Dragnea”, prin care fostul lider PSD dorea aducerea aurului acasă, a fost respinsă de Camera Deputaților, iar argumentele pro și contra s-au împărțit perfect de-a lungul liniilor politice.
Mai recent, parlamentari SOS România au depus un nou proiect de repatriere, pe care BNR l-a avizat negativ, avertizând că o astfel de inițiativă ar putea fi percepută ca un semnal de risc de către investitori și ar duce la pierderea calității de activ lichid internațional a aurului monetar românesc. BNR plătește în jur de 300.000 de lei pe an pentru depozitarea aurului la Londra, potrivit Europa Liberă — o sumă simbolică față de valoarea stocului, dar suficientă pentru a alimenta periodic indignarea publică. Spre deosebire de Franța, care a acționat tehnic și a câștigat 13 miliarde de euro în proces, România are aurul la același loc de dinainte de 1990, un dosar politic deschis de ani de zile și nicio decizie în vedere.