Oana Pogăcean, o fostă contabilă din Cluj, stabilită la München de mai mulți ani, împreună cu familia, și-a descoperit în Germania o nouă pasiune, pe care vrea să o transforme într-o afacere de succes.
La majoritatea evenimentelor importante organizate de către Consulatul României la München sunt nelipsite torturile Oanei, o porție de dulce de România care impresionează de fiecare dată invitații. Anul trecut, de exemplu, de Ziua Națională, însăși fosta președinta Parlamentului Bavariei, Barbara Stamm, a vrut neaparat să guste din ineditul tort făcut cu ocazia Centenarului, pentru a cărui degustare se făcuse deja coadă.
Și cum altfel, pentru că arăta de-a dreptul impresionant: o filă dulce de istorie cu arome de ciocolată, caramel și Mascarpone. Un tort care reda prin detaliile sale momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, cu harta României și împlinirea celor 100 de ani de la constituirea statului român, cu motive tradițonale românești, poze documentar din acele vremuri istorice și reproducerea pe un pergament din fondant a rezoluției Marii Adunări de la Alba Iulia. De altfel, toate elementele decorative au fost realizate manual și au fost comestibile. Până și frumoasele flori de mac, care păreau atât de reale, erau tot din zahăr.
Printre cei care își așteptau rândul la porția de tort, m-am numărat și eu și, discutând cu unii, cu alții, aflu printre altele că tortul este creația unei românce, Oana Pogăcean, o contabilă din Cluj, care, până acum câțiva ani, când s-a stabilit cu familia în Germania, nu s-a gândit vreo clipă că va ajunge cofetar. În România, Oana, ca majoritatea femeilor cu copii acasă, făcea prăjituri, în special de sărbători, de Paște și de Crăciun, ori alte ocazii speciale, dar niciodată nu i-a trecut prin cap că din bucătăria ei vor ieși vreodată asttel de delicii, care vor ajunge vedetele culinare ale unor evenimente organizate de diplomația română la München.
- „Am vrut să comand un tort pentru ziua băiatului meu. Costa peste 200 de euro“
Știu că orice tort începe cu blatul, însă eu m-am gândit să vă spun, mă rog, să scriu puțin altfel povestea Oanei. Și anume, să începem cu cireașa de pe tort. Iar pentru mine, „cireașa” o reprezintă motivul pentru care o fostă contabilă de la Hidroelectrica Cluj, ajunsă în Germania cu familia, trece de la cifre și conturi, la blaturi, siropuri și creme. Te gândești inițial că poate a ajuns să lucreze într-o cofetărie, unde inițial făcea curățenie, apoi a învățat să facă una, alta, și tot așa până când a avansat la torturi. O poveste frumoasă și aceasta, nimic de zis, însă nu în cazul Oanei. Pentru că ea a învățat singură, începând cu tutoriale de pe internet. Dar ce anume a determinat-o să facă acest lucru? Că doar nu te trezești dimineața că vrei să te faci cofetar, bagi câteva tutoriale pe Youtube și seara ești deja specialist în creme, fondante, pastă și decorațiuni de zahăr.
„La prima aniversare a băiețelului meu, la aproximativ un an de la mutarea în Germania am dorit să organizăm o petrecere mare, cu mulți copii și părinți, așa de integrare. Am invitat aproape toată grupa de la grădiniță, plus vecini și părinți. M-am gândit că trebuie să comand un tort frumos, așa ca am întrebat la cofetărie cât ar costa un tort în formă de corabie de pirați, cu câțiva pirați. Spre surprinderea mea, costa mult peste 200€. Dezamăgită, mă gândeam că de atâția bani mă apuc eu și fac ceva.
Așa că am început să caut pe internet, să urmăresc tutoriale, sa văd ce aș avea nevoie să încerc săa fac un asemena tort. Tortul a ieșit surprinzător de bine, iar satisfacția pe care am avut-o, văzând reacția fiului meu și a celorlalți, a fost neprețuită. Așa a început totul. Am început sa fiu foarte interesată de tot ce însemna cofetărie, patiserie și mai ales decorațiuni din zahăr. Treptat am tot făcut, așa ca și exercițiu, torturi vecinilor, prietenilor, doar de dragul de a le face și de a exersa”, povestește Oana.
- „Ne-am mutat în Germania, din dorința de a oferi un viitor mai bun copiilor noștri”
Oana și soțul ei au venit în Germania, în urmă cu aproape șapte ani, împreună cu cei doi copii ai lor, fetița având pe atunci un an și 8 luni, iar băiatul, cinci ani. „Ne-am mutat în Germania, din dorința de a oferi un viitor mai bun copiilor noștri. Soțul lucra în IT la o firmă germană și a obținut un transfer aici. Hotărârea a fost destul de grea pentru mine, deoarece trebuia să iau totul de la zero. Țară nouă, o limbă nouă, multe necunoscute”, continuă Oana, povestind că limba germană a început să o învețe abia după ce fetița ei a primit un loc la grădiniță, la 3 ani.
Cei mai mulți medici străini din Germania sunt români. Cifre șocante ale exodului alb
- “Am îndrăznit să visez că aș putea cândva deveni un mare cofetar”
Își amintește cu drag de profesoara de germană care își încuraja și susținea elevii în procesul de integrare: „Ne încuraja să nu avem frică de nimic și să țintim direct sus, să nu ne mulțumim cu puțin și dacă avem un vis, acum e momentul să-l înfăptuim. Ne spunea: „Dacă vreodată ați visat sa deveniți astronauți, acum e momentul să încercați, e momentul să credeți că aveți șansa de a vă îndeplini visele!”.
Încărcată cu o asemenea energie, am îndrăznit să visez că aș putea cândva deveni un mare cofetar, căci despre astronaut (n.r.-râde) nici nu putea fi vorba”
- Contabilitate, în germană. „Era chineză pură pentru mine”
Înainte de a termina cursul de germană, Oanei i s-a oferit posibilitatea de a face practică la biroul financiar al asociației care organiza respectivele cursuri. Mărturisește că s-a panicat inițial, pentru că, deși făcuse ani la rând meseria asta în România, de data asta termenii economici sau de contabilitate erau în germană. S-a decis totuși să încerce. „Primele zile au fost catastrofale, nu înțelegeam nimic din toate documentele pe care le vedeam și trebuia să le înregistrez. A fost o adevărată muncă de detectiv să descopăr ce însemnau toate acele cuvinte interminabile și nepronunțabile. Traduceam și îmi notam aproape toate cuvintele, pentru ca era chineză pură pentru mine”, rememorează Oana.
A fost o perioadă foarte solicitantă, însă în final s-a meritat: a fost angajată după practică, iar din 2015 a fost numită trezorier în consiliul de administrație al asociației.
- „Oana’s sweet dreams”. Vrea să devină maestru cofetar
Pe lângă noul ei serviciu, Oana trebuia să se împartă și în rolul de mamă și soție, dar să facă loc în viața ei și pasiunii descoperite în bucătărie: torturile și tot ce ține de arta cofetăriei.
“Pasiunea pentru torturi s-a accentuat pe măsură ce realizam că pot face mai mult, învățând mai multe tehnici. Așa am descoperit că pe lângă pasiune, aveam și un dram de talent, iar confirmarea nu a întârziat să apară prin feedback-urile primite de la oamenii care gustau torturile mele”.
Comenzile au început să vină din toate părțile, astfel că Oana a ajuns să lucreze de multe ori până târziu în noapte pentru pasiunea ei. „În general nu refuz nici un tort, indiferent cât de ciudată, să spun așa, de complicată e comanda. De fapt cu cât e mai “altfel”, cu atât mă bucură mai tare. Îmi vine în minte acum un tort pe care l-am făcut acum 2 ani, cred. Era un tort pentru o petrecere de avocați, iar pe tort trebuia să stea balanța justiției din zahăr, care să se balanseze mecanic. Pe unul din talere, trebuia să fie leul bavarez, iar pe celălalt taler un unicorn. Toate decorațiunile trebuiau să fie comestibile și modelate manual. Un mare cofetar spunea: „normal cakes scare me” (n.r. „mi-e frică de prăjiturile normale“) și mai în glumă, mai în serios așa simțeam și eu, pentru că doream să măresc gradul de dificultate al torturilor pe care le cream tocmai din dorința de a testa și a învăța noi tehnici de decorare”.
Și-a dat seama însă că vrea să își dedice tot mai mult timp pasiunii ei și atunci a decis să renunțe la vechiul ei loc de muncă și să se ocupe doar de cofetărie. S-a înscris la o școală de maestru cofetar, în München, și și-a înființat propria ei societate: „Oana’s sweet dreams”.
- „Vreau să le arăt copiilor mei că merită orice efort pentru a-ți îndeplini un vis”.
Oana participă în fiecare an la târguri de specialitate și workshopuri ale maeștrilor cofetari, tocmai din dorința de a se perfecționa și a fi la curent cu tot ce se poate realiza în această artă a cofetăriei.
„De ceva vreme, am decis să-mi dedic tot timpul torturilor și visului meu de a deschide un laborator de cofetărie unde să realizez torturi spectaculoase, dar și să organizez cursuri de decorațiuni din zahăr pentru toți cei care doresc să învețe noi tehnici de decorare și modelare cu fondant”, mărturisește fosta contabilă, precizând că toată munca ei din ultimii ani mai are un scop. Poate cel mai important: „Vreau să le arăt copiilor mei că merită orice efort pentru a-ți îndeplini un vis”.
Sergiu RUSU / München