Carmen Agoutin, fost consul al României la München în perioada 2013-2015, s-a stins din viaţa săptămâna trecută la numai 52 de ani, în capitala Bavariei.
Carmen se luptă de aproximativ trei ani cu o boală necruţătoare, care în cele din urmă a răpus-o. Deşi iubea locurile natale şi ţara în care s-a născut, a rămas în München, în speranţa ca sistemul de sănătate din Germania va fi salvarea ei.
Era o persoană optimistă şi în ciuda bolii găsea mereu puterea să zâmbească. Spera să învingă boala şi să se bucure cât mai mult de fiul şi de mama ei.
Vestea morţii ei a îndurerat un oraş întreg, sute de prieteni scriind mesaje de condoleanţe.
„Femeia această minunată n-a încetat niciodată să mă uimească “
„Această ființa de o rară sensibilitate nu merită o soartă atât de cumplită “, e unul dintre mesaje.
Un mesaj emoţionant a scris pe Facebok o altă românca din zona Bavariei, care o cunoştea pe Carmen din copilărie.
„Mă chinuie gândul că n-am sunat-o în ultimele săptămâni, deși știam că era în clinică la München şi că i se făcuse rău. Îmi spusese chiar ea la telefon. Am încurajat-o şi mi-am promis că o voi suna. N-am făcut-o, deși m-am gândit des la ea. Am fost ba prea ocupată, ba prea obosită, ba nu era momentul potrivit, iar acum e prea târziu…
Ne cunoşteam aproape de-o viaţă, era cu 2-3 ani mai mare decât mine, am fost colegă de clasa 8 ani în şcoala generală cu fratele ei, iar ea învăţa la aceeași şcoală… Rămâneam gură-cască de câte ori o vedeam. Puseseră ursitoarele în leagănul ei şi frumusețe şi deșteptăciune şi talent… Pe care a știut, de-a lungul vieții ei, să le sporească prin munca şi tenacitate. Să nu credeți că sunt vorbe mari, cine o cunoaște (a cunoscut-o, Doamne, ce greu îmi vine să folosesc trecutul!) știe că e chiar aşa…
Câţiva ani ne-am pierdut din vedere şi ne-am regăsit apoi în plină maturitate, fiecare cu povestea ei de viaţă şi cu praful înțelepciunii pe chipuri… (…) Cu doi ani în urmă am așteptat-o la Aeroport în München pentru a o duce la clinică. Era slăbită, dar m-a uimit – femeia această minunată n-a încetat niciodată să mă uimească – cât optimism şi încredere își pusese în vindecarea ei. Abia când am ajuns la clinica i-au dat lacrimile, am plâns şi eu întâi înlăuntrul meu, apoi când am fost iar singura… “, e un fragment din mesajul Gabrielei.
Trupul neînsufleţit al lui Carmen Agoutin a ajuns marţi acasă, la Suceava, unde va fi condusă pe ultimul drum de sute de oameni.
O carieră impresionantă
Absolventă a Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, promoţia 1983 şi a Facultăţii de Filologie (specializare limba germană – limba română) din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” (USV) Suceava, în 1987, cu master în Managementul administraţiei publice, la Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti şi doctorat în filologie, la USV, Carmen Agoutin a predat limba germană la şcoli generale şi licee din Bucureşti şi din Suceava, apoi a început o carieră universitară la catedra de germană de la USV.
Carmen Agoutin a condus, de asemenea, Inspectoratul pentru persoane cu handicap Suceava şi a fost director la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Zvoriştea. A activat peste şase ani în cadrul ONG-urilor şi timp de 16 ani a fost activă şi în politică, în calitate de membru PSD. A fost consilier judeţean din partea acestei formaţiuni politice, calitate la care a renunţat după ce a fost numită pentru postul de consul la Consulatul României de la München.
Sergiu Rusu – München