Persoanele fizice care obțin din străinătate venituri din activități independente și care stau în țară mai mult de 183 de zile pe an trebuie să depună la Fisc o declarație, care de anul acesta a fost inclusă în Declarația Unică.
Potrivit articolului 59, aliniatul (2), din Codul fiscal, cele două condiții cumulative ce trebuie îndeplinite de românii care prestează periodic activități independente peste graniță sunt: centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România (averea, familia, copiii); persoana este prezentă în România „pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat“, scrie Gazeta de Sud.
Până acum, aceste persoane erau nevoite să depună Declarația 201, dar de anul acesta, respectiva declarație și alte șase au fost comasate în una singură, numită Declarație Unică, al cărei termen de depunere este 15 iulie 2018, pentru veniturile realizate în 2017. În 2019, declarația are termen de depunere pe 15 martie, iar la acea dată românii care muncesc mai puțin de șase luni pe an peste graniță declară veniturile încasate în 2018.
Persoanele care lucrează cu contract individual de muncă în străinătate, încheiat cu firme care au sediile în acele state, în special în statele Uniunii Europene cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, nu trebuie să depună în țară această declarație. Cei care au contracte de muncă, plătesc impozitele și contribuțiile în statul în care muncesc. În schimb, persoanele care au contracte de muncă încheiate cu firme din România, dar acele persoane lucrează periodic în străinătate, ca detașate, trebuie să depună declarația numai dacă acele persoane au stat în țară mai mult de 183 de zile în ultimul an.
Pentru veniturile realizate în 2018, declarația trebuie depusă până în martie 2019, iar impozitul aplicat este de 10%. Dacă plătitorul venitului reține impozit românului care lucrează (ca liber profesionist) în statul respectiv, iar acel impozit este final, atunci, la depunerea declarației în România, cetățeanul trebuie să facă dovada achitării impozitului în străinătate.
Persoanele care pleacă la muncă în străinătate și stau în altă țară mai mult de 183 de zile dintr-un an trebuie să depună la ANAF, cu 30 de zile înaintea plecării din țară, un chestionar pentru stabilirea rezidenţei persoanei fizice la plecarea din România.
În cazul în care o persoană pleacă la muncă în străinătate pe cont propriu și nu depune nici chestionarul amintit la ANAF și nici Declarația Unică, atunci Fiscul nu prea are ce să îi facă. În legislația fiscală nu există modalități prin care Fiscul să poată calcula dacă o persoană care lucrează periodic în străinătate stă în țară mai mult de 183 de zile pe an.