Un imobil proaspăt renovat a generat o factură suplimentară la electricitate de aproximativ 6.000 de euro, iar suspiciunile s-au îndreptat imediat către noua pompă de căldură. Casa unifamilială, cu o suprafață de circa 200 de metri pătrați, îndeplinește aproape toate criteriile unui standard modern de eficiență energetică: izolație exterioară nouă, încălzire prin pardoseală, acoperiș izolat și ferestre triplu vitrate.
De asemenea, vechiul sistem de încălzire a fost înlocuit cu o pompă de căldură, care asigură temperaturi confortabile de aproximativ doi ani. În aceste condiții, costurile cu energia păreau ușor de estimat. Tocmai de aceea, nota de plată neașteptat de mare a fost un șoc pentru proprietari. Situația a ridicat semne serioase de întrebare. Investigația a devenit inevitabilă.
Pentru a clarifica situația, Felix Zimmermann, inginer și tehnician în climatizare, cunoscut ca realizator al canalului de YouTube „Kälte Klima Felix”, a analizat cazul în detaliu. El explică modul în care o astfel de sumă exorbitantă a putut apărea, deși toate premisele indicau un consum energetic rezonabil. Pompa de căldură era singurul echipament electric nou de mari dimensiuni din locuință, motiv pentru care a devenit principalul suspect.
Instalația fusese realizată de o firmă specializată, care a montat modelul solicitat de client, produs de un fabricant asiatic, iar serviciul tehnic al producătorului a fost implicat atât în punerea în funcțiune, cât și în setarea parametrilor. Pe hârtie, totul părea corect. Cu toate acestea, întrebarea esențială rămânea: consuma pompa de căldură mii de euro pe an fără ca proprietarii să-și dea seama?
Citiți și ► Pompa de căldură crește prețurile locuințelor cu până la 20 la sută
Pompa de căldură, verificată pas cu pas
Conform documentației, consilierul energetic calculase un necesar termic între 4,8 și 6 kilowați, însă a fost instalată o pompă de căldură de 8 kW, deoarece familia preferă temperaturi mai ridicate și utilizează multă apă caldă menajeră. Felix Zimmermann a verificat dimensionarea, a solicitat documente și numere de serie de la producător și a comparat datele cu planificarea inițială.
Rezultatul a fost clar: echipamentul era corect ales, nu era nici supradimensionat, nici subdimensionat și corespundea exact cu oferta și avizul de livrare. Doar o verificare la fața locului putea aduce certitudini. Specialistul a analizat direct în sistem datele energetice stocate, pentru a vedea cât curent a fost consumat și câtă energie termică a fost produsă.
Cauza reală a exploziei costurilor
Analiza a arătat un coeficient anual de performanță (JAZ) de 2,65 în primul an și de 2,9 în al doilea an, valori sub nivelul ideal, dar nu alarmante. Într-o casă bine izolată, cu încălzire prin pardoseală, ar fi fost de așteptat un JAZ între 3,2 și 3,4. Chiar și așa, Zimmermann a calculat că această eficiență mai slabă generează un cost suplimentar de doar 350–400 de euro pe an față de o instalație optim reglată. O diferență de 6.000 de euro nu putea fi justificată prin funcționarea pompei de căldură.
Astfel, atenția s-a mutat asupra facturării energiei electrice. S-a constatat că prima factură după mutare acoperea aproximativ un an și jumătate, iar consumul fusese repartizat extrem de inegal: doar 10% pentru prima perioadă și 90% pentru cea următoare. Furnizorul a extrapolat un consum în creștere și a aplicat estimări eronate, majorând masiv plățile suplimentare și avansurile.
La aceasta s-a adăugat și faptul că, de circa un an, un autoturism electric era încărcat printr-un wallbox fără contor propriu, consumul fiind înregistrat la același contor ca locuința și pompa de căldură. Concluzia specialistului a fost clară: nu pompa de căldură a fost „mâncătorul de curent”, ci un sistem de facturare defectuos, combinat cu consum suplimentar necontorizat separat.