Prețurile la pompă nu mai scad — și guvernul german nu știe ce să facă. Monika Schnitzer, șefa Consiliului German al Experților Economici, a tras un semnal de alarmă clar: statul nu ar trebui să intervină în prețurile combustibililor, ci să ajute exclusiv persoanele care au cu adevărat nevoie. „Oamenii ar trebui să conducă mai puțin sau cel puțin mai încet. Petrolul este rar; trebuie să reducem consumul”, a declarat ea pentru Neue Osnabrücker Zeitung. Între timp, în interiorul guvernului federal tocmai a izbucnit un conflict deschis între ministrul de Finanțe Lars Klingbeil și ministrul Economiei Katherina Reiche — doi oameni din partide diferite, cu soluții complet opuse și niciun compromis în vedere.
Dezbaterea nu este nouă, dar a redevenit urgentă. De luni bune, șoferii germani se confruntă cu prețuri la carburanți care rămân ridicate în ciuda fluctuațiilor de pe piețele internaționale, iar presiunea publică asupra guvernului a crescut vizibil. Tocmai în acest context, Schnitzer a ales să intervină public cu un mesaj care contrazice instinctul politic obișnuit — acela de a oferi reduceri rapide, vizibile și populare înainte de alegerile următoare. Poziția ei este tehnică, dar și fermă: subvențiile generalizate la combustibil nu rezolvă problema, o maschează. Și o fac cu bani publici care ar putea fi direcționați mult mai eficient, potrivit n-tv.de.
Klingbeil contra Reiche: două viziuni, un singur buget
Guvernul actual încearcă să găsească o soluție, dar tocmai aici lucrurile devin complicate. Lars Klingbeil, ministrul de Finanțe și liderul SPD, propune o reducere temporară a taxei pe energie — o măsură directă, cu impact imediat la pompă pentru toți șoferii. Finanțarea? Printr-un impozit pe profitul companiilor energetice, care au înregistrat câștiguri record în perioadele de criză energetică. Logica este populară și ușor de comunicat publicului: companiile care au câștigat din criza energetică contribuie la atenuarea efectelor ei.
Katherina Reiche, ministrul Economiei din partea CDU, vede lucrurile diferit. Se opune ferm impozitului pe profit pentru companiile energetice, pe care îl consideră un semnal prost pentru mediul de afaceri și un instrument contrar principiilor economiei de piață. Propunerea ei merge în altă direcție: utilizarea veniturilor suplimentare din TVA — generate tocmai de prețurile mai mari — pentru a finanța măsuri țintite, precum creșterea alocației pentru navetiști și o reducere a taxei pe motorină pentru sectorul transporturilor și logisticii. Argumentul Reiche este că economia germană depinde în mod critic de lanțurile de distribuție, iar scumpirea motorinei se propagă automat în prețurile tuturor produselor.
Între cele două poziții nu există deocamdată un compromis. Negocierile continuă, iar fiecare săptămână în care guvernul nu decide este o săptămână în care șoferii germani continuă să plătească prețuri ridicate fără nicio perspectivă clară de ușurare.
Dincolo de disputele politice, întrebarea fundamentală rămâne aceeași pe care o ridică și Schnitzer: cine are cu adevărat nevoie de ajutor? Un lucrător din mediul rural, fără acces la transport în comun, care parcurge zilnic zeci de kilometri până la locul de muncă, resimte creșterea prețului la carburant complet diferit față de un rezident urban cu acces la metrou și tramvai. O reducere generalizată a taxei pe combustibil îi ajută pe toți în mod egal — inclusiv pe cei care și-ar permite fără probleme prețurile actuale. Este, spune Schnitzer, o politică ineficientă și costisitoare, mascată în solidaritate socială. Răspunsul corect, în viziunea ei, este unul țintit: identificarea celor vulnerabili și sprijinirea lor direct, nu subvenționarea întregii populații pentru a evita o dezbatere incomodă despre consumul de combustibil și tranziția energetică.