Conflictele din Orientul Mijlociu sunt cât se poate de reale, la fel ca şi victimele acestora. Cauzele, în schimb, nu sunt foarte clare, dar nici nu părem a fi foarte interesaţi să le aflăm. Şi tocmai asta ar fi lucrul cel mai important de ştiut, pentru că atunci când cunoşti cauzele, găseşti şi soluţiile.
Coșmarul continuă: 34 de morți și peste 170 de răniți în urma atentatelor de la Bruxelles!
Europa pare să se gândească doar la cum să oprească valul de refugiaţi, şi, în afară de garduri, nu-i trece nimic altceva prin minte. Şi se mai gândeşte la ceva coană Europa: cum să scape de ei, odată ajunşi aici, repartizându-i prin toate ţările Uniunii Europene. Prin toate ţările dispuse să-i accepte, desigur. Mă întreb totuşi, de ce Germania şi Franţa îi acceptă, dacă pe urmă vrea să scape de ei? Nu-i poate opri înainte să ajungă în Europa? Sau nu se doreşte, de fapt, oprirea lor? Atunci, cine şi de ce?
O altă problemă: refugiaţii sunt cu adevărat refugiaţi, sau sunt emigranţi economici? Pentru că, de regulă, cineva care fuge din calea războiului, se refugiază nu foarte departe de casă, aşteptând să se întoarcă imediat după ce armele vor fi tăcut. Ce anume poate determina un refugiat să abandoneze această idee, pentru a se pune în marş forţat pentru mii de km, lăsând în urmă totul: casă, familie, prieteni, stil de viaţă? Chemarea lui Merkel? Speranţa unei vieţi mai bune? Cum poate cineva să creadă că va avea o viaţă mai bună într-o ţară din ce în ce mai ostilă?
Pe de altă parte, europenii care cred încă în ideea că „bine faci, bine găseşti” şi care spera că aceşti refugiaţi/emigranţi economici să se integreze în societatea noastră democratică, au dreptate sau nu? Putem integra nişte oameni cu concepţii complet diferite de ale nostre şi care aici trăiesc într-un autoizolament aproape total, cu legi proprii, cu tribunale proprii, cu propria lor religie şi obiceiuri?
Cine vede acest comportament ar putea crede că acestor oameni nu le place deloc societatea noastră. Şi atunci, de ce vor să vină cu toţii aici? Doar pentru că se câştigă ceva mai bine? Sau totul face parte dintr-un plan strategic, bine pus la punct?
Ţi se pare că exagerez, că bat câmpii, cititorule? Atunci de ce atentatorii nu provin din rândul proaspeţilor refugiaţi/emigranţi, ci din a doua sau chiar a treia generaţie de imigranţi? E doar o coincidenţă sau o dovadă a faptului că integrarea lor este doar o iluzie? Una care ne va costa foarte scump.
PS: Cred că unitatea de măsură a integrării ar trebui să fie antena parabolică.
Dan Popa
