Uniunea Europeană a intrat într-o zonă de urgență energetică pe care oficialii de la Bruxelles o descriu cu franchețe, renunțând tot mai mult la limbajul diplomatic. Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a declarat vineri pentru Financial Times că blocul comunitar evaluează „toate posibilitățile”, inclusiv raționalizarea carburanților și eliberarea unor cantități suplimentare de petrol din rezervele strategice de urgență. Nu este o declarație de rutină. Jorgensen a avertizat explicit: „Aceasta va fi o criză lungă… prețurile la energie vor fi mai mari pentru o foarte lungă perioadă de timp”, adăugând că pentru unele produse considerate „critice” situația va deveni chiar mai gravă în săptămânile care urmează.
Contextul în care vine acest avertisment este unul fără precedent în istoria recentă: războiul declanșat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului a dus la blocarea de facto a Strâmtorii Ormuz, artera prin care trece aproximativ 20% din comerțul mondial cu petrol și o cincime din exporturile globale de gaz natural lichefiat. Prețul barilului Brent a sărit aproape de 120 de dolari imediat după primele atacuri, stabilizându-se în jurul a 107 dolari, dar cu o volatilitate care ține în alertă toate capitalele europene. Rezervele de gaz ale blocului comunitar intraseră deja în această criză la cele mai scăzute niveluri din ultimii ani — 46 de miliarde de metri cubi la sfârșitul lunii februarie, față de 60 de miliarde în 2025 și 77 de miliarde în 2024.
Europa se pregătește să raționalizeze carburantul
Jorgensen a recunoscut deschis că tonul instituțiilor europene s-a schimbat pe măsură ce criza se prelungește. „Retorica pe care o folosim și cuvintele pe care le rostim sunt mai serioase acum decât erau la începutul crizei”, a spus comisarul, subliniind că deși UE „nu se confruntă deocamdată” cu o criză de aprovizionare propriu-zisă, planurile de contingență sunt deja în lucru.
Printre scenariile luate în calcul se numără raționalizarea kerosenului și a motorinei, sectorul aviatic fiind menționat explicit ca unul dintre cele mai expuse, în condițiile în care companiile aeriene sunt deja îngrijorate de aprovizionarea cu combustibil. Factura suplimentară pe care criza o impune Europei este deja cuantificată: în primele 30 de zile de conflict, importurile de combustibili fosili ale blocului comunitar au costat cu 14 miliarde de euro mai mult decât în mod normal, potrivit declarațiilor aceluiași comisar în fața miniștrilor europeni ai energiei. Prețurile gazelor au crescut cu 70%, iar cele ale petrolului cu peste 50% față de nivelurile anterioare conflictului.
Citiți și: Noua lege privind combustibilii a intrat în vigoare la 1 aprilie: așa vor funcționa benzinăriile
Ce înseamnă „toate opțiunile”
Expresia „toate opțiunile” folosită de Jorgensen nu este o formulă goală. Bruxelles-ul analizează deja măsuri de reducere a cererii — viteze limită mai mici pe autostrăzi, restricții de călătorie, stimulente pentru telelucrare — instrumente pe care Europa le-a mai aplicat, parțial, în criza energetică din 2022 provocată de războiul din Ucraina. Atunci, rezervele de gaz au fost refăcute cu eforturi uriașe. Acum, punctul de plecare este mult mai slab, conflictul este mai amplu, iar alternativele de diversificare a aprovizionării sunt mai puține.
Citiți și: Motorina bate record după record în Germania: „modelul austriac” s-a dovedit o farsă pentru șoferi
Analiștii de la think tank-ul Bruegel avertizează că, dacă blocada Strâmtorii Ormuz se prelungește până în vara lui 2026, sezonul de refacere a rezervelor pentru iarna viitoare va fi compromis, cu efecte directe asupra industriei și gospodăriilor din întreaga Europă. Iar Agenția Internațională pentru Energie descrie perturbarea actuală drept cea mai mare din istoria piețelor globale de petrol — o caracterizare care, rostită de o instituție obișnuită cu moderația, spune mai mult decât orice prognoză de preț.
Comisarul Jorgensen a închis interviul din FT cu o frază care, în limbaj birocratic european, sună aproape apocaliptic: „Este mai bine să fii pregătit decât să regreți.” Întrebarea care rămâne fără răspuns este dacă Europa a mai rămas cu suficient timp să se pregătească.