Sâmbătă seară, am publicat pe pagina mea de Facebook un articol din cotidianul Evenimentul Zilei intitulat Parlamentarii se plâng şi de îndemnizaţie – Senator PNL: Salariul nu-mi ajunge nici pentru coafor, articol în care se reproduc cele spuse de senatoarea Vasilica Steliana Miron şi anume că domnia sa nu poartă de doua ori aceeaşi rochie şi nici aceeaşi pantofi – lucru destul de costisitor, după cum vă puteţi închipui – adăugând cu amărăciune: „Noroc cu soţul meu şi cu părinţii mei, că mă susţin financiar. Din salariul de la Parlament, nu mi-ar ajunge banii nici pentru coafor!”
Imediat după publicarea articolului au apărut şi comentariile celor care l-au citit, unele foarte dure, dar îndreptăţite, după părerea mea. La rândul meu, m-am simţit indignat de declaraţia senatoarei, din doua motive:
1. pentru că imensa majoritate a românilor trăiesc din salarii şi pensii mizere, aşa că, a-ţi fi dat să auzi din gura unui senator că nu-i ajung banii nici pe-o măsea, este o adevărată ofensă pentru mulţi dintre alegătorii români;
2. pentru că, din punctul de vedere a celui care trimite în Parlament un politician care să-i reprezinte interesele, această declaraţie nonşalantă te poate aduce uşor la concluzia că o senatoare care este preocupată la un nivel atât de înalt de propria-i imagine – preocupare foarte aproape de snobism – nu mai găseşte timp şi pentru problemele ţării.
Anumite coafuri sunt scumpe
Instinctiv, am vrut să scriu un articol în care s-o fac cu ou şi cu oţet pe respectiva doamnă, dar, între timp, primesc în privat un mesaj-surpriză, chiar de la doamna senatoare Miron! În acest scurt mesaj, domnia sa mă avizează că: „A fost doar un atac de presă… iniţiativele nu pot fi promovate (aşa) cum sunt (promovate) can-can-urile!”
Intrigat de acest lucru, vreau să mă lămuresc înainte de a-i răspunde, aşa că intru pe pagina domniei sale de pe site-ul Senatului României şi accesez declaraţia de avere a senatoarei Vasilica Stelian Miron. Acolo, domnia sa declară că anul trecut a încasat de la Senat 60.410 RON.
Asta înseamnă aproximativ 5.000 RON pe lună (~ 1.150 euro). Nu-i un salariu extraodinar pentru un senator, comparat cu media europeană (~ 5.200 euro), dar faţă de salariul mediu din România (< 400 euro), salariul unui senator este aproape triplu. Mai mult decât atât, parlamentarii au şi un fond de cheluieli (transport, cazare, masă etc.) ca să nu fie nevoiţi să se atingă de salariu (cine mai are aşa ceva?!), plus fondurile pentru staff.
Şi dacă tot am intrat pe pagina domniei sale, am fost curios să văd şi ce activitate parlamentară a susţinut doamna senator Miron de când se află în Senatul României. Ca să puteţi face o comparaţie, am alăturat la activitatea parlamentară a senatoarei de Suceava, pe cea a colegului său de partid, cunoscutul senator Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei românilor de pretutindeni.
După ce am văzut aceste date, am avut un moment de cumpănă. Obiectiv vorbind, după cum se poate vedea destul de clar, doamna Miron este un senator foarte activ.
Desigur, numărul activităţilor nu este singurul criteriu de evaluare, dar măcar putem fi siguri de faptul că domnia sa nu doarme în Parlament, aşa cum vedem uneori în imaginile publicate de mass-media românească.
Şi pentru că am amintit de somnul la locul de muncă, japonezii au o atitudine complet diferită de a noastră. Şefii care îşi surprind subalternii dormind pe scaun în faţa computerului, de exemplu, nu numai că nu-i trezesc din somn, dar nici măcar nu-i vor mustra la trezire! Dimpotrivă, sunt mulţumiţi: pentru ei asta înseamnă că angajatul a muncit din greu şi că face o scurtă pauză pentru a-şi reîncărca bateriile.
În realitate, probabil ne înşelăm şi noi şi japonezii, pentru că evenimentul în sine nu este nici negativ, nici pozitiv, el este unul absolut neutru: a adormi pe un scaun se datorează faptului că organismul, imediat după ce ai mancat, se relaxează şi produce o anumită cantitate de serotonină, substanţă reţinută a fi responsabilă de producerea somnolenţei…
În fine, din această întâmplare am învăţat că nici eu nu ar trebui să mă grăbesc în a trage concluzii, dar nici reprezentanţii noştri nu ar trebui să spună chiar tot ceea ce le trece prin minte.
Pentru că, vorba românească: „Dacă tăceai, senator rămâneai!”
Dan Popa