Pentru mulți oameni, sărbătorile de Crăciun sunt inseparabile de mesele bogate și de preparatele tradiționale. Sarmale în prima zi, friptură în a doua zi de Crăciun, iar între ele fursecuri, prăjituri și dulciuri la cafeaua de după-amiază transformă această perioadă, aproape inevitabil, în cea mai calorică din întregul an. Chiar și cei care își propun să fie mai cumpătați și să renunțe măcar la desert până în a doua zi de sărbătoare descoperă adesea că voința este pusă la grea încercare.
Din punct de vedere neuroștiințific, acest lucru nu este deloc surprinzător. Creierul nostru funcționează după mecanisme bine stabilite, iar în contextul Crăciunului mai mulți factori se combină și favorizează supraalimentarea. Specialiștii explică de ce, tocmai în această perioadă, ajungem să mâncăm mult peste nevoile reale ale organismului.
Dincolo de simpla lipsă de disciplină, biologia joacă un rol esențial. Corpul uman este programat să răspundă nu doar la foame, ci și la poftă, iar diferența dintre cele două devine extrem de vizibilă în zilele de sărbătoare. Chiar dacă stomacul este plin, creierul poate continua să ne împingă spre mâncare, mai ales când suntem înconjurați de preparate festive, mirosuri familiare și contexte sociale încărcate de tradiție. Astfel, mesele de Crăciun devin un adevărat test pentru sistemele care reglează aportul alimentar, iar depășirea limitelor normale nu mai pare o excepție, ci aproape o regulă.
Citiți și: Magia sărbătorilor prinde viață în Germania: acestea sunt cele mai frumoase târguri de Crăciun în 2025
Foame, apetit și rolul creierului
Neurologul Marc Tittgemeyer, cercetător la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului, studiază procesele care au loc în creier în timpul alimentației. El explică: „În corpul nostru apar nevoi, precum foamea. Acestea trebuie satisfăcute pentru a ne asigura supraviețuirea”. Circuitele cerebrale sunt optimizate să reacționeze la astfel de semnale. Atunci când organismul are un deficit de energie, creierul transmite senzația de foame, iar după ce mâncăm suficient apare senzația de sațietate. Totuși, acest mecanism nu explică de ce, mai ales de Crăciun, mâncăm cu mult peste necesarul energetic.
Potrivit lui Tittgemeyer, dacă oamenii ar mânca doar atunci când au un deficit energetic real, probabil specia umană nu ar fi supraviețuit. Ca vânători-culegători, strămoșii noștri nu aveau acces zilnic la hrană din abundență, astfel că a fost necesar un mecanism care să permită consumul peste sațietate, pentru a crea rezerve. Acest mecanism este controlat tot de creier.
Există un sistem care poate suprascrie semnalele de foame și sațietate. „Este adesea numit sistem de recompensă, dar termenul nu este chiar corect”, spune Tittgemeyer. Mai degrabă, este vorba despre un sistem care creează un impuls de a mânca mai mult decât are nevoie corpul, pe scurt, sistemul apetitului.
Efectul desertului și puterea obiceiurilor
Acest sistem al apetitului este extrem de complex și este influențat de obiceiuri, de experiențe anterioare și de tipul alimentelor consumate. De exemplu, putem simți nevoia de a mânca la anumite ore sau în anumite contexte, chiar și fără foame reală. De Crăciun, acest lucru se accentuează. „Obiceiurile ne fac să mâncăm pentru că așa am învățat. De exemplu: este Crăciun, deci mănânc multe dulciuri”, explică Tittgemeyer. În plus, anumite alimente activează sistemul apetitului mult mai puternic decât altele.
Neurologul Christian Lüscher, de la Universitatea din Geneva, a studiat efectele zahărului și grăsimilor asupra creierului. În experimente pe animale, el a observat că, atunci când li se oferea hrană bogată în grăsimi sau zahăr, acestea consumau cu aproximativ 30% mai multe calorii decât de obicei. „Când însă combinăm grăsimile cu zahărul, aportul caloric explodează până la 250% din necesarul natural”, afirmă Lüscher.
Această combinație apare rar în natură, dar este extrem de prezentă în alimentele procesate moderne și, desigur, în deserturile de Crăciun. Lüscher numește acest fenomen „efectul desertului” și explică: „Desertul este conceput special pentru a putea fi mâncat chiar și atunci când ești deja complet sătul”.
La toate acestea se adaugă componenta socială a sărbătorilor: mâncăm din politețe, din nostalgie sau pentru că mirosul de turtă dulce ne amintește de copilărie și „păcălește” rapid senzația de sațietate. Specialiștii subliniază însă că o singură perioadă de exces nu este periculoasă. Trei zile de răsfăț nu sunt suficiente pentru a reprograma definitiv sistemele de foame și apetit.
Important este să nu transformăm obiceiurile alimentare nesănătoase într-o constantă pe parcursul anului, pentru că, așa cum avertizează Tittgemeyer, „în caz de obezitate severă, nu voința controlează mâncatul, ci biologia, iar asta nu este o problemă de disciplină”.